Prof. Iosif POPA: Sunteti specialistul „number one” în materie de „Emanuil Gojdu şi moştenirile acestuia”. Aţi publicat numeroase studii şi cartea „Bicentenarul Emanuil Gojdu (1802--2000)”, aţi fost plecat în Ungaria, în oraşul Giula, pentru a prezenta proiectul de album „Iconografia Emanuil Gojdu”. Vă întreb ce părere aveţi despre informaţiile recente din mass-media precum că partea maghiară a cerut României să renunţe la moştenirea Fundaţiei Gojdu?

 Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: În cazul problemei Gojdu  se petrece o răsturnare de popice, pe care am prevăzut-o în precedentele noastre discuţii. Da aşa este! Partea maghiară a cerut părţii române ca în schimbul deschiderii „Fundaţiei comune Emanuil Gojdu” să dea o declaraţie că renunţă să mai susţină şi să ceară  restituirea a 90% din patrimoniul vechii Fundaţii Gojdu, înfiinţată în 1870 şi sechestrată abuziv de Ungaria în anul 1953. Se  confirmă astfel, că proiectul noii fundaţii comune nu este decât o păcăleală care să se substituie vechii fundaţii adevarate. Guvernul României a dat dovadă de naivitate şi nu s-a delimitat de asemenea încercări de a fi pagubită Romania. Nimeni nu are dreptul istoric, moral, juridic de a face o asemenea renunţare, deoarece patrimoniul Fundatiei Gojdu este de speţă privată, care are succesor în prezenta Fundaţiei Gojdu, reaşezată în anul 1996, la locul ei de la Sibiu. Acesteia i se cuvine moştenirea patrimoniului Fundaţiei Gojdu şi ar fi timpul ca aceasteia să-i revină de facto. Mulţumesc cotidianului „Crişana” şi revistei „Flacara” care  se implică direct atât în detectarea dilemei Gojdu cât şi a destinului Bibliotecii Judeţene Bihor.

Prof. Iosif POPA: Cum percep românii din Ungaria recentul acord dintre România şi Ungaria pentru înfiinţarea unei fundaţii publice comune, numită tot „Emanuil Gojdu”?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ:  Din datele şi discuţiile avute, percepţia este confuză. Nimeni nu s-a ocupat sã explice în ce constă această fundaţie şi mai ales cum poate fi ea accesată, respectiv care sunt raporturile cu vechea Fundaţie Gojdu, înfiinţatã la 1870 şi refăcută din anul 1996 la Sibiu, sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Române. Drept urmare am întâlnit la Giula persoane, dintre românii din Ungaria, care cred că semnând pentru „nouă fundaţie”, guvernul român a renunţat la „vechea fundaţie” şi a abandonat patrimoniul ei în braţele guvernului maghiar. Alţii mi-au spus că în felul acesta România plãteşte „Trianonul”, ceea ce este evident o aberaţie şi arată şi ce se poate întâmpla atunci când nu există comunicare cu părţile interesate.

 Prof. Iosif POPA: Ce părere aveţi despre iniţiativa românilor din Diaspora, în special a celor din Germania, de a cere printr-o scrisoare pe Internet, ca guvernul român să dea lămuriri despre ceea ce a semnat în problema Gojdu?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: Am primit şi eu această scrisoare prin poşta electronică. Ea circulă în toatã lumea şi este un semnal bun că Diaspora se solidarizează cu valorile româneşti tradiţionale. Cred că întrebările sunt motivate şi binevenite, mai ales după ce am văzut confuzia ce domneşte între românii din Ungaria pe acestă temă. Mă alătur şi eu acestor întrebări, cerând guvernului român sã dea explicaţii în ceea ce a făcut, ce şi de ce a semnat, respectiv cum va recupera în continuare patrimoniul Fundaţiei Gojdu, care nu poate face obiectul unei renunţări şi care trebuie restituit beneficiarilor de drept. Faptul că „noua fundaţie comună” este pusã în situaţia comică de a fi obligată să cumpere 500 m.p. ai unei clãdiri din cadrul complexului Gojdu din Budapesta, pentru a i se permite să aibă acolo sediul, arată cã guvernul român a greşit, fiind pus acum într-o situaţie jenantă, de a răscumpăra cu bani româneşti un bun care îi aparţine. Dacă aşa stau lucrurile ar trebui ca Biserica Ortodoxă Română şi în special Mitropolia Transilvaniei de la Sibiu, al cãrei întâi stătător este (după cum este stipulat în testamentul lui Emanuil Gojdu) ca preşedinte de onoare al Fundaţia Gojdu, sã acţioneze pe toate căile pentru a recupera patrimoniul Gojdu şi să-l îl dea Fundaţiei Gojdu, care se află sub aripa sa.

Prof. Iosif POPA: Dar tocmai acum Mitropolia de la Sibiu este în avarie, din cauza ruperii ei în douã?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: Nu întâmplător! Cei ce fac această avarie şi secesiune sunt cu un ochi pe patrimoniul Gojdu, care se va disputa între Cluj şi Sibiu. Aceasta este „marea înţelepciune”, între ghilimele deci, la care s-a ajuns, datoritã senilităţii unui fost mare intelectual român, care este manevrat de ambiţii dictatoriale. Existã un mare pericol, ca prin seccesiunea aplicată Mitropoliei de la Sibiu, beneficiarii testamentari ai Fundaţiei Gojdu să-şi piardã capacitatea de a fi reprezentanţi, iar in acest caz nu are cine să dea în judecată cele douã guverne, pentru prăduirea patrimoniului Gojdu. Iată de ce spun, că avaria de la Sibiu dictată de la Cluj, nu este întâmplătoare, va costa foarte mult şi va fi scump plătită. Dacă se va menţine această divizare, înseamnă că aceasta are legătură cu moştenirea Gojdu demonstrând că este un succes al unor servicii secrete, străine de interesele româneşti.

(Prima parte a acestui interviul - cea de mai sus - a fost publicată în presă în luna februarie 2006. Partea a doua a intrat în dezbatere în luna octombrie a.c. şi o prezentăm în rândurile care urmează. Mi-am permis, desigur cu acordul autorilor, de a face unele mici modificări la text pentru a lega şi omogeniza cele două interviuri şi pentru a oferi cititorului interesat de această tematică o imagine mai reală a problemei moştenirii Gojdu. George ROCA)     

Prof. Iosif POPA: Continuând discuţia noastră, domnule conf. univ. dr. Constantin MÃÆLINAŞ, cum a acţionat, la Oradea, Episcopul Roman Ciorogariu (1920-36), pentru cauza Fundaţiei Gojdu?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: Cu fermitate, pe două planuri, istoriografic şi practic.

1. Pentru clarificarea memoriei curate a lui Emanuil Gojdu, despre care unii spuneau că a fost trădător de neam, deoarece a lucrat cu ungurii

2. Pentru aducerea la Oradea a oseminteloe sale şi recuperarea în ţară a patrimoniului Fundaţiei Gojdu.

Prof. Iosif POPA: Cum rezolvă Roman Ciorogariu prima dilemă?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: În cartea „Zile trăite”, publicată în 1926 la Oradea, lămureşte istoriografic chestiunea cu trădarea. Astfel, el constată corect, că Emanuil Gojdu a fost dezgustat de camarila politică de la Viena, care cu perfidie i-a înşelat pe români la 1848, după ce a împins popoarele din  Ungaria la vrajbă şi război civil. De aceea el a fost adept al liberalilor maghiari, în grupul de aderenţi ai lui Francisc Deak şi împotriva  grupului Kossuth. Alături de liberalii unguri, Gojdu credea şi vedea posibilă ridicarea generală a românilor. După eşuarea unor încercări de progres liberal în comun, Gojdu este dezamăgit. Între 1861-1867 devine dezgustat din nou, de această dată de pactul monstruos, încheiat între camarila politică de la Viena şi clasa politică maghiară, care din nou îi sacrifică pe români, pe altarul dualismului austro-ungar.    Acum vine etapa a doua, când Gojdu se luminează, ajunge la mintea cea mai de pe urmă a românului, în care înţelege că românii nu au ce mai aştepta de la alţii, ci cu mijloace proprii să  evolueze ca naţiune religioasă. Dar românii nu aveau mijloacele necesare. Aşa ia naştere proiectul unei fundaţii puternice, ce avea menirea să finanţeze tineretul ortodox român şi să-i dea sursa de a urma şcoli şi a se pregăti de lupta adultă pentru identitate colectivă şi emancipare modernă. La aceasta îşi pune toată averea sa şi formează Fundaţia Gojdu, prin Testamentul din 1869.  Reconstituirea istoriografică, prima dată făcută de către Roman Ciorogariu în 1926 este corectă, absolvă şi onorează pe Emanuil Gojdu.

Prof. Iosif POPA: Cum a acţionat Roman Ciorogariu pentru recuperarea  averii Fundaţiei Gojdu?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: În 1926 averea Fundaţiei Gojdu crescuse şi ajunsese la circa zece milioane coroane aur, în banii din Ungaria. Reprezentanţa de la Sibiu a Fundaţiei dăduse între anii 1870-1918 aproape cinci mii de burse şi ajutoare, dar în acel moment era blocată de Guvernul maghiar şi  Fundaţia era oprită să mai funcţioneze în Ungaria.

Prof. Iosif POPA: De ce nu funcţiona în România?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: Bună întrebare! În principal, pentru aceeaşi cauză, pentru care nu prea funcţionează nici acum, aşa cum am aştepta, la Sibiu.

Prof. Iosif POPA: Concret, ce a făcut Roman Ciorogariu pentru a recupera patrimoniul Fundaţiei Gojdu din Ungaria?

Dr. Constantin MÃÆLINAŞ: Foarte mult! A intervenit, a vorbit ca episcop şi membru al Parlamentului României, a purtat corespondenţă, voind a trezi interesul României pentru cauza GOJDU, alături de mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu. În anul 1934 organizează cea mai amplă acţiune publică pentru Gojdu, în toate bisericile din eparhia Orăzii. Pentru aceasta, emite „Circulara nr.200/34”, către Protopopiate, cerând ca duminică, 4 februarie 1934, în toate bisericile să se facă parastas de pomenire a lui Emanuil Gojdu, la 64 de ani de la moarte, apoi să se adopte Moţiune, cu mai multe puncte, de aducere în ţară a osemintelor marelui mecena şi de recuperare a averii Fundaţiunii Gojdu. Proiectează, ca din aceasta să se ridice la Oradea un cămin studenţesc, pentru veşnicirea numelui lui Gojdu. Lângă Moţiune se vor aduna semnăturile enoriaşilor şi toate se vor trimite la Fundaţia Ortodoxă Română de la Cluj, pentru susţinere. Un număr special al revistei episcopale „Legea românească” din 1 februarie 1934 a fost tipărit cu materiale despre Gojdu şi Fundaţiunea sa şi a fost distribuit poporului prin biserici. Prin acestea şi altele, care au fost în continuare, episcopul Roman Ciorogariu ne-a lăsat un drum şi un model de acţiune, care nu se poate opri, decât la indeplinirea cauzei, pentru care a luptat, aducerea acasă a Fundaţiei Gojdu, cu toate  ale sale.

    Adunarea Generala a Asociaţiei Absolvenţilor Colegiului Gojdu din Oradea reunită joi, 25 mai 2006, în oraşul de pe malurile Crişului Repede, luând în dezbatere cazul patrimoniului Fundaţiei Gojdu, îşi exprimă cu fermitate cererea ca în tot ceea ce se convine între Guvernul României şi Guvernul Ungariei să se respecte întru totul voinţa privată a lui Emanuil Gojdu, aşa cum aceasta a fost formulată şi exprimată în Testamentul privat din data de 4 noiembrie 1869. Forumul a adresat Guvenului României următoarea petiţie:

    „Nu suntem de acord ca noua fundaţie româno-maghiară să poarte numele lui Emanuil Gojdu. Solicităm totodată o desparţire totală de înţeles şi de efecte între aceasta fundaţie nouă şi FUNDAŢIA GOJDU, al cărei patrimoniu trebuie recuperat şi restituit de unde este, în folosul beneficiarilor săi aşa cum sunt indicaţi în Testament”

    Petiţia a fost semnata de 34 de delegaţi reprezentând 25 promoţii de absolventi din perioada cuprinsă între anii 1932 până în 1997. Coautorii documentului îşi expimă opoziţia faţă de înfiinţarea printr-un acord guvernamental româno-maghiar, a unei aşa-zise Fundaţii Gojdu, paralelă celei reînfiinţate după revoluţie cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea semnatarii cer Guvernului să nu impiedice fundaţia de drept testamentar în încercarea acesteia de a recupera integral averea Gojdu din Budapesta. Petiţia Gojdiştilor se alătură semnăturilor altor 52.000 semnături ale bihorenilor obţinute recent, prin care aceştia cer respectarea testamentului Gojdu.

    Adunarea Gojdistilor bihoreni a mai stabilit şi o serie de repere ale activităţii viitoare pentru a creea imaginea cuvenită marelui Gojdu, iar Cartea de Aur  a Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu” din Oradea, colegiu ce-i poartă numele, să devină  oglinda vie a activităţii tuturor promoţiilor de gojdişti.

    De asemenea, după cele relatate în ziarul „Crişana”  din Oradea, lui Emanuil Gojdu i-a fost acordat titlul de cetăţean de onoare (post mortem) al oraşului Tinca. Prezentăm evenimentele:

    „În orăşelul Tinca  de pe Valea Crişului Negru, judeţul Bihor, şedinţa Consiliului Local de ieri, (31 mai a.c.) a inclus un moment deosebit de emoţionant privind investirea lui Emanuil Gojdu (1802-1870) cu titlul de CETÃÆŢEAN DE ONOARE AL AŞEZÃÆRII, în amintirea faptului că între anii 1866-1868, marele mecena a fost deputat de Tinca şi a reprezentat această circumscripţie electorală în Parlamentul de la Budapesta.

     În deschidere, preşedintele de sedinţă, consilierul Ioan Balaj, l-a invitat pe conf.univ.dr.  Constantin Mălinaş, preşedintele Comitetului Gojdu, să prezinte pesonalitatea şi activitatea marelui patriot român. Acesta, în discursul său, i-a informat pe consilieri şi pe invitaţii prezenţi despre nevoia de a se acţiona cu fermitate pentru recuperarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu, înca  înstrăinat în Ungaria. S-a dat apoi citire referatului de investire, avizat de Comisia Culturală, care apoi a fost unanim aprobat prin vot şi aplaudat de către toţi consilierii.

    Din înscrisul de pe diplomă aflăm că aceasta a fost dată pentru faptele caritabile, nemuritoare ale lui Emanuil Gojdu, fapte care vor trăi de-a pururea. Toţi cei prezenţi au exprimat cerinţa ca moştnirea Gojdu să se întoarcă în România, să se respecte testamntul său, iar tinerii ortodocsi români nominalizaţi să beneficieze de Patrimoniul Gojdu. Pentru aceasta au şi semnat o listă, alăturându-se celorlalţi peste 52 000 de bihoreni care cer restituirea patrimoniului lui Emanuil Gojdu. Diploma de investire acordată se va păstra la Primăria Tinca, iar o copie va fi inclusă în CARTEA DE AUR  al Colegiului Naţional Emanuil Gojdu din Oradea, care posedă un adevărat muzeu pe această temă.

    Cu acelaşi prilej profesorul Constantin Malinaş, a acordat Primăriei amintite şi Protopiatului Român Ortodox de Tinca câte un exemplar din cartea domniei sale BICENTENARUL LUI EMANUIL GOJDU, pentru a se începe  formarea unui fond documentar despre această persoană importantă a neamului românesc.

Prof. Iosif POPA

Oradea, 01 iun 2006

    În legătură cu Testamentul lui Gojdu, de la 4 noiembrie 1869, mai amintesc acum doar îndrumarea de sub punctul zece, în care se arăta cui se trimite pe cale oficioasă, de către executorii săi, câte un exemplar din document. Adică soţiei, rudelor citate şi înzestrate cu ceva, notarului din Pesta, apoi Mitropolitului românilor ortodocşi din Ungaria şi Transilvania, Episcopilor români răsăriteni din Arad şi Caransebeş, cu precizarea: „Şi dacă în decursul timpului s-ar mai înfiinţa şi altundeva vreo episcopie, şi aceleia.” Cât priveşte cele două exemplare originale şi identice ale Testamentului, acestea se lăsau pentru a se trimite expres Magistratului Cetăţii libere regale Pesta, respectiv Părintelui Archiepiscop şi Mitropolit ortodox al românilor Andrei ŞAGUNA, de la Sibiu, care va şi deveni primul Preşedinte de onoare al Fundaţiei Gojdu. În toate se pregătea o construcţie solidă, care a făcut ca Testamentul să reziste la confruntarea cu justiţia, deşi a fost atacat, dar a rezistat şi Fundaţia a fost înfiinţată, fiind şi foarte bine administrată până la 1927. Atunci a fost atacată cu mijloace politice, iar atacul până în zilele noastre s-a menţinut, aşa cum felina din junglă ţine strâns grumazul unei căprioare, până se scurge tot sângele din venele ei. Hemoragia Fundaţiei Gojdu, însă, nu s-a încheiat, căci a fost aşa de solidă, încât mai are resurse foarte mari, chiar după o încleştare de 85 de ani cu inamicii săi. Să vedem, însă, în câteva cuvinte, cine a fost întemeietorul ei, care este aşa de puţin cunoscut dincolo de munţi, deşi este cel mai mare mecena al românilor din toate timpurile, mai mare decât Carol al II-lea, cu Fundaţia sa culturală, şi ea celebră, Fundaţia Elias, sau Fundaţia Culturală Română, fără îndoială şi acestea fiind cea mai mare importanţă publică.

    Emanuil GOJDU a fost bihorean, dar de origine macedo-română, răsărit din acele familii de negustori aromâni, care au urcat în oraşele Ungariei în veacul al XVIII-lea şi prin munca şi priceperea lor le-au făcut să înflorească economic, întemeind companii şi corporaţii comerciale, cu care intră Ungaria în epoca modernă. Pe acest temei economico-financiar, creat de aromâni, se poate produce trezirea culturală a ungurilor după 1800, prin Széchenyi şi Wessellenyi, căci altfel mişcarea lor ar fi fost fără suport. S-a născut în Oradea la 9/21 februarie 1802, din părinţii Atanasie Popovici, alias Gojdu şi mama Ana Poynar. Interesant că în matricola morţii, din anul 1821, tatăl e înscris ca fiind „Rogul lui Dumnezeu Popovici sau Gojdu Atanasie”. Unii sunt de părere că Gojdu aici e o poreclă aromână şi înseamnă „cel gazdă, cel bogat, cel darnic.” Era o prevestire pentru copil, care învaţă bine şi ajunge avocat la Pesta, unde face carieră rapidă şi avere totodată. În toată viaţa sa a îmbinat ideile de fraternitate româno-maghiară, cu respectul pentru Ungaria şi dragostea nedisimulată pentru români şi destinul lor în lume. Fraternitatea o dorea, deoarece vedea pe unguri şi români înconjuraţi de slavi şi ameninţaţi de aceştia cu absorbirea. Totodată, în partea a doua a vieţii, în special după eşecul mişcării liberale de la 1848-1849, a dat mai multă importanţă identităţii românilor în această fraternitate, deoarece a văzut că politicienii maghiari nu sunt sinceri, nu pot să fie parteneri, ci vor să fie stăpâni.

    Când a venit la această înţelepciune, după ce a epuizat mijloacele luptei politice, a înţeles că cheia stă în ridicarea culturală a tinerilor români, pentru a asigura viitorul. Dar pentru asemenea proiect trebuiau resurse. Cum la cele de stat nu se putea trage nădejde, a decis să formeze Fundaţia, să-şi depună averea pentru a creşte şi a forma intelectuali, ca aceştia, prin numărul şi calitatea lor, să lumineze şi să ridice standardul naţiunii, care să impună respect. Aşa a şi făcut. Ca preambul, a dat câteva exemple de atitudine de învingător în Casa Magnaţilor, unde era membru şi unde a ţinut vorbiri fulminante în apărarea cauzei românilor şi a Transilvaniei. Cea mai electrizantă a rostit-o la 19 iunie 1861, când a răspuns în opt puncte unui episcop şovin şi prin asta a desfiinţat logic şi juridic unirea votată numai de unguri în 1849, prin care au legat artificial şi abuziv Transilvania de Ungaria, împotriva voinţei românilor din această provincie.      

{quote_middle}    „Conştiinţa mi-e împăcată, căci nu am lăsat un minut neîntrebuinţat spre a conlucra la pregătirea unui viitor mai bun pentru patria şi naţiunea mea…”, scria Emanuil Gojdu în 1861 către Reuniunea femeilor din Braşov, care-l felicitase de atitudinile lui. Nemulţumit de prezent, Gojdu a trăit în viitor, pentru viitor, formând Testamentul ce a generat Fundaţia sa, din care au învăţat peste 4500 de tineri, făcând liceu, sau facultate în perioada 1870-1918, ca bursieri ai Fundaţiei. „Voi strigaţi: Să trăiască Gojdu! eu răspund că Gojdu numai până atunci să trăiască, până când va trăi pentru voi, pentru poporul român!” Aşa a răspuns populaţiei, care-l aclama în Bihor, la 1868, când a fost ales ca debutat din cercul electoral Tinca. Iar noi acum, îl omorâm din nou, prin indiferenţă faţă de moştenirea sufletească şi materială, pe care ne-a lăsat-o şi nu ne apropiem de ea, lăsând-o în mâna străinilor. Gojdu s-a stins la 22 ianuarie 1870, iar Fundaţia sa în acelaşi an a început să funcţioneze cu toată energia. Oare cine şi cum va şti să o repună în statul ei de odinioară, aşa cum a proiectat-o ilustrul ei proiector?

Conf. univ. dr. Constantin MÃÆLINAŞ

   {mosimage}
    Un nou episod al clientelismului politic s-a declanşat la Oradea, prilejuit de încercarea partidelor locale aflate la putere, de a pune mâna pe conducerea şi bugetele instituţiilor de culturã subordonate Consiliului Judeţean Bihor. În urma manierei proprii şi ilegale de a aplica Ordonanţa nr. 26/ iulie 2005, care este ea însăşi un instrument de tortură psihică a directorilor independenţi, ce nu sunt aserviţi puterii politice, au avut loc concursuri aranjate, care au condus ca la Teatru din Oradea să câştige postul de director general un vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PD, care mai este şi inginer silvic de profesie, la Filarmonica de stat să devină director general un jurist, care este susţinut de U.D.M.R., la Centrul cultural judeţean sã fie confirmat un recent penelist, emigrat de la PSD şi aşa mai departe.

    Dar situaţia cea mai revoltătoare rezultă din aşa zisul concurs pentru postul de director al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor, care a avut loc în ziua de 10 mai a.c. şi la care au fost primite patru dosare, în pofida faptului că funcţia de director nu era vacantă, fiind de mai mulţi ani ocupată legal de un profesionist în materie, conferenţiarul universitar dr. Constantin Mălinaş, unul dintre cei mai de seamă luptători (dacă nu cel mai vechi şi important) pentru recuperarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu şi autorul cărţii „Bicentenarul lui Emanuil Gojdu”. Acesta, împreună cu prof. Univ. Dr. Mihai Drecin vicepreşedintele Fundaţiei Gojdu din Sibiu, a iniţiat strângerea a peste 30.000 de semnături în sprijinul aplicării ad litteram a testamentului lui Emanuil Gojdu.

    Acel concurs a fost precedat de aranjamente politice, prin care postul a fost dat pe algoritm pentru PD Bihor. Nu e de mirare, prin urmare că rezultatul dat de aşa-zisa Comisie pentru concurs a fost în defavoarea titularului de post şi pentru delegatul PD, adică Traian Ştef, care nu este altul decât liderul judeţean „al celor care s-au săturat de România”*, sub bagheta renumitului trâmbiţaş al despărţirii Transilvaniei de România, Sabin Gherman, de la Cluj.

    Titularul de drept şi de fapt al funcţiei de director a făcut contestaţie, în termen legal, la care după cinci zile nu a primit răspuns, deşi legea în acest caz prevede un termen expres de răspuns de două zile de la depunerea acesteia. Comisia, din care au făcut parte doi consilieri PD, un consilier PNL şi un consilier UDMR, adică o Comisie pur politică, s-a evaporat, fără a da răspunsul logic, nu a avut competenţa profesională de a examina un conferenţiar universitar în bibliologie şi biblioteconomie, care este şi doctor în filologie şi expert atestat pentru bibliofilie.

    În urmă cu doi ani, „luptătorului pentru dreptate românească” Constantin Mălinaş, i s-a mai înscenat pe nedrept un proces la Tribunalul Oradea, în care era acuzat că ar fi fost neglijent cu fondul de carte veche de la biblioteca judeţeană şi mai precis de dispariţia a două pagini din faimoasa revistă „Familia” a lui Iosif Vulcan, paginile unde şi-a publicat primele poezii Mihai Eminescu. În urma cercetărilor s-a demonstrat că aceste pagini (conform unei menţiuni scrise înregistrate încă din 1973) au dispărut cu mult înainte ca acesta să lucreze şi să fie numit  director al bibliotecii. Instanţa l-a declarat nevinovat! Autorii înscenării au folosit aceleaşi strategii ca şi cei care au dispus demiterea sa.      

    Cazul de la Oradea conţine mai multe încălcări flagrante ale Ordonanţei 26/2005, care spune expres că se face concursul pe o funcţie vacantă şi că două treimi din membrii Comisiei trebuie sã fie specialişti, care nu au legături de interese cu cel ce organizează concursul. Ori aici, vorba lui Conu Leonida, au dat focuri chiar cei de la poliţia politică a judeţului Bihor. Surprinde faptul că nişte partide, care nu au avut şi nu au nici un fel de ofertă culturală în programul lor politic, în schimb asudă din răsputeri pentru a pune mâna, prin cicisbeii lor, pe conducerea instituţiilor culturale, înlocuind profesioniştii cu nişte amatori aserviţi politic. Şi mai surprinde ceva: domnul conf. univ. dr. Constantin Mălinaş a deranjat actuala putere politică prin articolele sale repetate şi critice în apărarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu. Prin urmare, vocea lui trebuia redusă la tăcere! Avem convingerea că aşa zisul concurs, oricum ilegal, de la Oradea, nu a fost decât o încercare de intimidare politică şi încă o palmă dată luptătorilor pentru dreptate în cazul Gojdu. De aceea, ne exprimăm revolta faţă de asemenea hărţueli politice, cerând ca ele să înceteze şi să se respecte legalitatea şi profesionalitatea, iar simulacrul de concurs şi manipulările şi încălcările legii să fie aduse la cunoştinţa Ministerului Culturii si Cultelor.

Prof. Iosif POPA

Oradea

Nota redacţiei: Prin amabilitatea domnului George Roca siteul Noi,NU! a publicat 2 articole semnate de domnul Constantin Mălinaş cu privire la E. Gojdu şi fundaţia care îi poartă numele urmând ca în luna iunie să publicăm un nou material. Cele două articole publicate deja pot fi citite pe siteul Noi,NU! la paginile: http://www.revistanoinu.com/content/view/53/62/  şi http://www.revistanoinu.com/content/view/25/62/

    Săptămâna trecută  v-am vorbit pe larg despre  programul manifestărilor iniţiate în judeţul Bihor, care marchează aniversarea celui mai mare mecena român din toate timpurile programate pe lunile februarie şi martie. Astăzi ne vom opri cu precădere  pentru a detaila  programul de manifestări pe care şi l-au propus profesorii şi elevii Colegiului Naţional Emanuil Gojdu, pentru a elogia  patronul spiritual al şcolii.

   Aceste manifestări au debutat cu depuneri de coroane la mormântul parinţilor lui Emanuil Gojdu, iar într-o manifestare distinctă au fost depuse jerdbe de flori la statuia marelui bărbat care străjuieşte centrul Oradiei. În amfiteatrul colegiului s-au desfăşurat un amplu simpozion în memoria lui Emanuil Gojdu. Deschizând această manifestare, prof. Dorel Tifor, directorul colegiului, a vorbit pe larg despre  mândria de a fi "gojdist", şi totodată a făcut cunoscut faptul că această şcoală orădeană a primit de curând cel de-al treilea titlu de "Excelenţă", pentru al treilea an consecutiv din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, însoţit de un premiu de o sută milioane lei destinat dezvoltării bazei materiale a şcolii.

     Au urmat apoi comunicările ce ni le-au prezentat pe Emanuil Gojdu şi activitatea sa multilaterală: prof.Emerit Emil I. Roşescu, la cei 90 de ani împliniţi, decanul de vârstă al profesrilor prestigioasei scooli, prof. Nicolae Moldovan, prof. Radu Birta, prof. Adrian Cuc sunt autorii unor astfel de comuniccări care, studiind fenomenul Gojdu, şi-au adus o contribuţie importantă la cunoaşterea acestuia.

     Au fost prezentate apoi o suită de medalioane ale unor importante personalităţi ale vieţii spirituale, o parte din sutele de absolvenţi ai acestei prestigioase şcoli. Astfel, prof. Maricia Petrila, ni l-a prezentat pe scriitorul D.R. Popescu, prof. Daniela Iederan pe Titus Popovici, prof. Liana Bako pe Pop D. Popa, iar prof. Dorel Tifor  ne-a prezentat pe un alt "fost gojdist" care face deasemenea cinste şcolii pe care a terminat-o, respectiv dl. prof dr. Dorin Poenaru, un reputat specialist de talie mondială în domeniul fizicii nucleare.

    Un moment cu totul deosebit a fost rezervat în cadrul simpozionului acordării de diplome de onoare şi a medaliei omagiale a Colegiului Emanuil Gojdu din Oradea, ca semn de preţuire a cntribuţiei la perpetuarea spirtului gojist de care au beneficiat  doi foşti gojdişti: conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, autorul cărţii "Bicentenarul aniversării naşterii lui Emanuil Gojdu" ,  a nuumeroase studii şi article despre acesta, dar şi pentru  activitatea ca scriitor şi prof. Iosif Popa, autorul a aproape o sută de reportaje, interviuri, recenzii şi alte genuri gazetăreşti, care  împreună cu alţi gojdişti, a strâns 55 mii semnături pentru ca testamentul lui Gojdu să fie înfăptuit aşa cum l-a găndit acesta, şi totodată, a monitorizat aproape tot ce a apărut în presa românescă şi în revistele electronice ale românilor din Diaspora  în ultimii doi ani, în legătură cu viaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu.

  S-au acordat deasemenea, diploma de onoare şi medalia omagială prof. Ignat Cristina pentru că a călăuzit un elev spre medalia de argint  la Olimpiada Internaţională de Fizică din 2002, prof. Aniţa Luncan deasemenea cu un elev câştigător al medaliei de bronz a Olimpiadei  Internaţionale de Chimie din 2005, prof. Ecaterina Şchiop care a îndrumat pregătirea unui elev medaliat cu argint la Olimpiada Balcanică de Matematică din 2006, dar şi câştigătoare a titlului de "Excelnţă" 2006, acordat de către Primăria Municipiului Oradea, la categoria profesori preuniversitari. Diploma de onooare şi medalia amintită a fost acordată şi dl. Dorel Tifor, absolvent al acestui liceu, profesor şi director al şcolii  pe o perioadă îndelungată, aflat în pragul pensionării.

   Acestui eveniment, i-au fost dedicate mai multe expoziţii  în care au fost prezentate desene şi fotografii realizate de către elevii colegiului, dar şi concursuri la diferite ramuri sportive.

    Prin traditie, Episcopia Ortodoxă a Oradiei şi Protopopiatele aparţinătoare din Bihor,  " Fundaţia Foştilor Gojdişti" şi  "Asociaţia Ex Libris" din România,  organizează multiple acţiuni ce ni-l amintesc pe ce-l mai mare mecena român din toate timpurile. În acest context, amintim mai întâi că în zilele următoare, în numeroase biserici ortodoxe se vor desfăşura parastase şi slujbe de pomenire în care vor fi evocate viaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu.

    Paralel, în majoritatea şcolilor bihorene, la orele de educaţie civică, elevii vor putea afla despre un bihorean cu faptele sale nemuritoare. O suită de manifestări sunt programate pe parcursul a trei zile la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, care îşi sărbătoreşte astfel patronul spiritual, eveniment care înscrie depuneri de coroane de flori, la mormintele părinţilor lui Emanuil Gojdu, o manifestare de suflet la statuia ce-l reprezintă  în centrul urbei, o sesiune de comunicări privind viaţa şi activitatea lui Gojdu, dar şi  medalioane despre "gojdişti" care s-au rematcat  în mod cu totul deosebit. Aceluiaş eveniment elevii  şcolii amintite, i-au dedicat concursuri de creeaţie literară şi artistică, finalizate  prin ample expoziţii, dar şi întreceri la diferite ramuri sportive.

    Notăm deasemenea, că prin grija Baroului Avocaţilor Bihor, se preconizează un Simpozion, dar şi o Sesiune a Cenaclului Literar al avocatilor de aici dedicată special lui Emanuil Gojdu. În semn de recunoştinţă pentru cei ce s-au remarcat în acţiunile de cunoaştere şi popularizarea fenomenului Gojdu, vor fi atribuite DIPLOMA şi MEDALIA BICENTENARUL EMANUIL GOJDU(1802-2002), precum şi DIPLOMA DE ONOARE însoţită de MEDALIA COLEGIULUI NAŢIONAL EMANUIL GOJDU.

    Cu prilejul acestor momente va fi reluată actiunea de culegerea de semnături pentru ca Testamentul lui Gojdu să fie înfăptuit întocmai, conform dorinţei sale,semnături care se vor adăuga defapt celor peste 55 mii , adunate până acum de către un grup de inimoşi foşti gojdişti.

    Şi o informaţie de ultimă oră: la Imprimeria de Vest, din Oradea, se află în lucru vol. V al Antologiei Corale, editată de Centrul de Creeaţie Bihor, în care va fi publicată şi luucrarea corală "Emanuil Gojdu, odă", a cărei versuri aparţin prof.emerit Emil I. Roşescu şi muzica de compozitoorul Gheorghe David. Amintim în treacăt că aceste versuri au fost scrise de dl. Roşescu  în vara anului trecut, la împlinirea vârstei de 90 de ani, şi au fost dedicate Parlamentului României ca o replică fermă la constituirea noii fundaţii Gojdu "dospită" de gvernele României şi Ungariei.