Ssssst!
Un sunet de șarpe
ne-adoarme simțirea,
Un susur de șoapte
Trezește pieirea.
E umbra ce-ndeasă
noiane de fum,
E ora tăcerii
pierdută pe drum...
E casa uitată
sub umbra de nuc,
Sunt umbrele pale
ce altele-aduc...
La masa tăcerii,
în Noaptea-nvierii,
Învie și valul,
căci moartă e marea
și mort e pescarul...
Pe zarea albastră
presar busuioc
și-l ud în tăcere
cu apă de foc...
-Iubite!
Îți curge în vene
un sânge de aur...
Tezeu se mai luptă,
prin labirit,
cu alt minotaur...
Ariadne, cu zâmbet aprins,
destramă iar ghemul
cu firul neîntins,
din care,
și astăzi,
păianjenul țese
voaletă de soare
pe față-ntristată
a două mirese...
Și lumea se stinge
în straturi de stele,
Și visul se leagă
de mâinile mele...
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (3)
Subscribe to this comment's feed
scris de Conţu, 21 februarie, 2012
Destul de facil. Rimele denaturează mesajul, te poartă la întâmplare, adesea în contra curentului sau chiar logicii: "umbrele pale", "cu apă de foc", "sânge de aur", "voaletă de soare","straturi de stele", "visul se leagă / de mâinile mele" etc. Reţin, totuşi ( sub rezerva exprimată mai sus ), următorul fragment: ! "...-Iubite!/ Îți curge prin vene/ un sânge de aur..." ( probabil topit! )
-
- +0
-
-
Comenteaza
"Și visul se leagă
de mâinile mele...", cu consideratiune, va puneti piedici singura...
in rest, un deliciu...
Igor