Dac? Moise spunea c? “totul este Dumnezeu”, Iisus sus?inuse c? “totul este dragoste”, Freud c? “totul este sex”, Marx c? “totul este banul” si Einstein descoperise c? “totul este reletiv”, îndr?znesc s? emit ?i eu urm?toarea maxim?: “Totul este reversibil”…

Educa?ia tinerilor este una dintre marile probleme ale României contemporane, cu adânci r?d?cini în istorie ?i cu efecte majore în viitor. Voi încerca – foarte succint – s? tratez aceast? tem? din punctul de vedere al eticii, sociologiei ?i al filosofiei politice.

Toate guvernele care s-au perindat, pe la putere, ?i-au stabilit o serie de obiective, a c?ror finalitate, o constituie o via?? mai bun?, pentru to?i cet??enii ??rii. Într-adev?r, una dintre problemele fundamentale, ale României, este tocmai acest “trai bun”. Ce înseamn? a tr?i bine? Aceasta este o distinc?ie aristotelic?. Ea provine din tratatul “Politica”, în care Aristotel spune: “Trebuie s? deosebim între via?? ?i via?a cea bun?, între trai ?i traiul bun. Trebuie s? deosebim între a tr?i ?i a tr?i bine. Aristotel crede c? aceast? chestiune este forma fundamental?, prin care omul poate vie?ui cu adev?rat, în chip politic, într-o cetate, în comunitatea celorlal?i. Cu ce se deosebe?te via?a, de via?a cea bun?? Întâi de toate, via?a înseamn? supravie?uire, înseamn? asumarea lucrurilor din perspectva c?rora te-ai n?scut ?i care te-au decis: patria, p?rin?ii, destinul pe care ?i-l fixeaz? ceilal?i, dimensiunile tale corporale, iste?imea, prostia, toate lucrurile cu care am venit pe p?mânt ?i pe care – cel mai adesea – nu le putem corecta, f?cându-ne doar iluzia c? le vom corecta. A tr?i bine, înseamn? a ?ti s? dep??e?ti toate aceste date ale naturii. Instaurarea traiului bun înseamn? rede?teptarea spiritului na?ional, stoparea exodului tinerilor spre alte meleaguri, creerea premiselor unei dezvolt?ri socio-economice relativ stabile ?i sigure, precum ?i a?ezarea tuturor lucrurilor în matca firescului, a normalit??ii.

Educa?ia tineretului, trebuie tratat? cu deosebit? responsabilitate, dat fiind faptul ca ea asigur? socializarea acestuia. Din punct de vedere sociologic, aceast? socializare este un produs individual ?i colectiv cu multiple semnifica?ii, conota?ii ?i interpret?ri, prin care sociologi, psihologi ?i antropologi ofer? explica?ii ?tiin?ifice cu privire la trecerea insului uman de la ipostaza de “nou n?scut” la cea de “ins”, de actor social, cu preocup?ri ?i responsabilit??i. Triada existen?ei sociale o constituie familia, comunitatea – adic? satul, strada, cartierul, ?coala, biserica – precum ?i societatea, implicând ocupa?ia, rangul, voca?ia. Pentru treptele sociale ale socializ?rii, care transform? un nou n?scut în “ins”, importante sunt via?a, familia, ?coala – adic? educa?ia care determin? ocupa?ia ?i rangul, toate acestea furnizând prestigiul actorului social. Procesul real de socializare a copilului ?i al adolescentului – ca direc?ie principal? – se manifest? în familie ?i în ?coal?. Calea spre împlinire, numit? socializare, este sus?inut? de dou? componente mâna ?i mintea. Mintea e spirit, iar mâna este ac?iune pragmatic?. În func?ie de cum este utilizat? mintea ?i mâna, individul social ocup? un rol sau o pozi?ie în familie, comunitate ?i societate. Socializarea deplin? se face la nivelul min?ii. Mintea copilului imit?, înva??, vorbe?te, deseneaz?, cânt?, se opune ?i controleaz? ac?iunile mâinii. Omul social, matur ?i eficient se manifest? în societate în func?ie de corel?rile dintre acordul ?i dezacordul din ins, între utopiile min?ii ?i competen?ele mâinii.

Pentru în?elegerea socializ?rii ca proces deosebit de complex ?i a importan?ei extreme a educa?iei, voi expune foarte foarte pe scurt teoriile a doi sociologi: G.H. Mead ?i Jean Piaget. Potrivit americanului G.H. Mead, în procesul evolu?iei sale, insul ajunge s? se transforme în “persoan? semnificativ?” – recunoscut? de c?tre societate – devenind un “altul generalizat”. Mead ofer? si o interpretare a principalelor faze ale dezvolt?rii copilului, dând o aten?ie deosebit? apari?iei sinelui. Conform teoriei sale, bebelu?ii ?i copii mici se dezvolt? ca fiin?e sociale, în primul rând, prin intermediul ac?iunilor celor din jurul lor. O modalitate este joaca, în carea copiii mici imit? deseori ceea ce fac adul?ii. Joaca evolueaz? de la o simpl? imita?ie la lucruri mai complicate, în cadrul c?rora un copil de 4 – 5 ani va interpreta rolul unui altul. Preluarea rolului celuilalt înseamn? a înv??a ceea ce însemneaz? a fii în pielea altei persoane. ÃŽn aceast? faza copii dobândesc un sentiment dezvoltat al sinelui, c?p?tând o în?elegere a lor în?i?i în calitate de agen?i separa?i (în calitate de “eu”) v?zându-se pe sine prin ochii celorlal?i. Con?tiin?a de de sine apare atunci când copilul distinge între “mine” ?i între “eu”. Potrivit lui Mead, “eu” define?te bebelu?ul nesocializat, o adun?tur? de nevoi ?i dorinte spontane, în timp ce “pe mine” reprezint? “sinele social”. Indivizii dezvolt? con?tiin?a ajungând s? vad? a?a cum îi v?d al?ii pe ei. ÃŽn jurul vârstei de 5 ani copilul devine un agent autonom, capabil de în?elegere de sine, capabil s? opereze în afara contextului familiei, aceasta fiind consecin?a unei capacit??i dezvoltate de con?tientizare a sinelui. Un stadiu mai avansat în dezvoltarea copilului este la vârsta de 8 – 9 ani. Aceasta este vârsta la care copiii înclin? mai mult spre jocurile organizate ?i mai pu?in spre joaca nesistematizat?. Acum ei încep s? în?eleag? valorile ?i moralitatea, în func?ie de care se desf??oar? via?a social?. Pentru a înv??a jocuri organizate, trebuie în?elese regulile jocului ?i no?iunile de onestitate ?i participare egal?. ÃŽn acest stadiu copilul înva?? s? s? priceap? ce înseamn? “cel?lalt generalizat”, adic? tocmai valorile generale ?i regulile morale prezente în cultura în care se dezvolt? el. ÃŽn esen??, procesul socializ?rii înseamn? alc?tuirea “Sinelui”, adic? a entit??ii profunde socio-spiritual-culturale a omului.

Jean Piaget ?i-a îndreptat aten?ia spre zona dezvolt?rii cognitive, ajungând la concluzia c? procesul de dezvoltare se desf??oar? în 4 stadii, ?i anume:

Stadiul senzorial motor care se manifest? în primul an ?i jum?tate de via??. În acest stadiu, înv??area are loc prin sim?uri, în special prin contactul fizic cu lumea. Copilul împinge, love?te, atinge, înghionte?te ?i mu?c? obiectele. În aceast? perioad? copilul nu poate folosi simboluri sau nu se poate angaja în gândirea superioar?. Lumea lui se rezum? la experimentarea fizic? direct? a mediului înconjur?tor.

Urmeaz? apoi “Stadiul preopera?ional”, ce dureaz?, aproximativ, de la vârsta de 18 luni pân? la 7 ani. Acum începe s? se dezvolte rapid capacitatea de a folosi simboluri ?i îndeosebi limbajul. Copilul începe s? înteleag?, lucruri pe care nu le vede sau nu le atinge. Poate face deosebire intre realitate ?i fantezie. Totu?i, el are o perspectiv? egocentric? a lumii, p?rându-i-se pare greu s? vad? din perspectiva altuia.

Stadiul opera?ional concret este între vârstele de 7 ?i 11 ani, când copilul dobânde?te capacitatea de a folosi logica ?i de a aprecia perspective alternative. Logica îi permite s? în?eleag? natura cauzei ?i a efectului, gândirea continuând s? r?mân? legat? mai degrab? de obiecte concrete, identificabile ?i de evenimente, decât de idei abstracte. Acum copilul începe a în?eleage perspectiva altora ?i s? vad? punctele de vedere alternative.

Stadiul opera?ional formal debuteaz? în jurul vârstei de 12 ani, când copilul începe s? gândeasc? abstract. Capacitatea de gândire abstract? îi îng?duie s? dep??easc? limita timpului ?i spa?iului, permi?ându-i s? vizualizeze cu exactitate un viitor ?i locuri pe care nu le-a v?zut. În mod cert, în socializare exist? o interac?iune între datul natural al omului (sim?urile: v?z, auz, miros) ?i cucerirea lumii prin limbaj, adic? asumarea de c?tre indivizi a realit??ii în care comunic? ?i se comunic?. Exist? o interac?iune între socializare ?i apartenen?a individului la identitatea etnic?, în sensul c? socializarea presupune o asimilare cultural? ?i comportamental? în cadrul comunit??ii etnice ca realitate social? ?i politic?, punctul maxim al socializ?rii fiind o maturitate pe care tineretul o tr?ie?te real ?i uneori îl oblig? la atitudini în raportul dintre ednie ?i traiul bun.

Aceast? interac?iune se vede extrem de clar în tendin?a de “evadare” a tineretului român din spa?iul s?u de dezvoltare ?i evolu?ie. Datul natural îi permite s? perceap? realitatea habitatului s?u ?i s?-l vad? drept nepropice evolu?iei sale, determinându-l s? î?i asume cucerirea altor zone ale lumii în care exist? cu adev?rat comunicare, unde comunic? ?i i se comunic?. Immanuel Kant spunea ca “Vedem numai în m?sura în care în?elegem”. Faptul acesta este extrem de adev?rat. Astfel, spre exemplu, banalul cartof poate fi v?zut în mod diferit de c?tre poten?ialii privitori, în func?ie de educa?ia forma?ional? a fiec?ruia. ?aranul vede în el planta ce se dezvolt? având ca finalitate tuberculul respectiv ?i îl asociaz? cu munca depus? pe parcursul anului ?i cu posibilitatea realiz?rii unui câ?tig. Or??anul îl va privi ca pe un simplu aliment, în timp ce buc?tarul va vedea în el multiple modalit?tii de etalare a artei sale culinare. Am dat acest exemplu, doar pentru a sublinia importan?a educa?iei în procesul transform?rii fiin?ei de la stadiul de “nou nascut”, la cel de agent social, angrenat în realitatea obiectiv? a na?iunii din care face parte.

Prin prisma filosofiei politice educatia tineretului este deosebit de important?, având implicatii majore în evolu?ia istoric? a na?iunii. În noile condi?ii generate de aderarea ??rii noastre la Uniunea european?, se impune ca educa?iei tineretului s? i se acorde o deosebit? aten?ie. Trebuie avut în vedere faptul c? riscul de a ne transforma într-o simpl? popula?ie a Europei, este extrem de mare. Pierderea oric?rei leg?turi cu trecutul, cu istoria noastr? – despre care B?lcescu spunea c? “este cea dintâi carete a unui neam” – determin? lipsa oric?rei perspective în viitor. Este imperios necesar ca, în noile structuri europene, s? ne p?str?m statutul de na?iune. Hegel scria c? “Popoarele sunt ceea ce sunt înf?ptuirile lor”, adic? religia, constitu?ia ?i politica, sistemul juridic, moravurile, ?tiin?a, arta, limba, teritoriul, întâmpl?rile ?i ac?iunile sale. Na?iunea a ap?rut în istorie ca o treapt? superioar?, constituit? pe elementele de unitate ale unei comunit??i. În cadrul na?iunii, raporturile dintre oameni, organizarea ?i conducerea lor, dobândesc o serie de tr?s?turi noi, na?iunea aducând cu sine elementele unui plus de identificare etnico-social?, prin constituirea statului na?iune, cultiverea unei limbi na?ionale culte, prin idea suveranit??ii proprii ?i prin interconexarea regiunilor la o pia?? economic? na?ional?, al c?rei garant este statul. Na?iunea, ca agent politic macrosocial, asigur? participarea la via?a politic? a unor mase umane. Ea trebuie s?-?i asume rolul de factor integrator al indivizilor care o compun. Nici o na?iune nu poate s? ignore – f?r? grave consecin?e pentru prezen?a ei în istorie – nevoia educa?iei fiilor ei, în spiritul valorilor na?ionale, al patriotismului, al dragostei pentru istoria proprie, pentru limba na?iunal?, pentru înf?ptuirile ce o definesc. Astfel, o politic? na?ional? trebuie înf?ptuit? prin aportul tuturor agen?ilor politici care o compun ?i care trebuie s? i se subordoneze. Statului na?ional este cadrul institu?ional în care na?iunea î?i desf??oar? în mod organizat via?a politic?. El are datoria s? promoveze interesul na?ional, ?i totodat? s?-l modeleze ?i s?-l poten?eze. El este principalul purt?tor de cuvânt al na?iunii, în rela?iile cu alte na?iuni. Institu?iile politice na?ionale au datoria de a exprima problemele na?iunii, de a le reflecta ?i solu?iona, de a asigura coeren?a ac?iunilor comunit??ii. ?inând cont de importan?a covâr?itoare a principiului iden?it??ii ?i afirm?rii libere a na?iunilor, în lumea contemporan?, statul na?onal î?i asum? rolul de a promova ?i ap?ra specificul na?ional în politic? ?i în educa?ia tineretului.

Este necesar a mai fi facute câteva observa?ii. Stadiul democratic al vie?ii politice pe care o realizeaz? numeroase ??ri europene ?i nord-americane, nu trebuie privit nici ca un prag superior, ce nu ar mai putea fi dep??it, nici ca o realitate suficient? sie?i, un model care ar trebui impus tuturor ??rilor lumii. Tema dezvolt?rii politice nu poate ocoli o idee de baz? a culturii europene, aceea care sus?ine c? toate manifest?rile umane trebuie s? se a?eze sub semnul unor valori, al unor idealuri umaniste ?i ra?ionaliste a c?ror împlinire este un proces continuu, mereu perfectibil ?i, deci, capabil de a solicita noi solu?ii practice. Valorile politice propuse popoarelor sau formulate de c?tre ele însele, trebuie s? fie rodul propriei experien?e istorice ?i al experien?ei generale a omenirii.

Din cele prezentate anterior, reiese clar importan?a deosebit? pe care o are educa?ia în evolu?ia ?i modelarea personalit??ii tinerilor. Educa?ia nu trebuie privit? prin prisma considerentelor de ordin economic. Ea, asemeni sectorului de s?n?tate, nu este o ramur? economic? generatoare de profit imediat ?i nu trebuie tratat? caatare. De aceea, în condi?iile restaur?rii capitalismului, nu trebuie s? uit?m c? “omul este cel mai pre?ios capital”. Fa?? de educa?ia acestui “capital”, de educarea lui în spiritul valorilor moralei cre?tine, este necesar? o aten?ie deosebit?. Anun?ul mor?ii lui Dumnezeu, f?cut de Nitzsche, trebuie s? se constituie într-un semnal de alarm? ?i s? aten?ioneze asupra crizei valorilor morale ale societ??ii. Aici trebuie s? intervin? sistemul educa?ional, implicându-se în reformarea socie?i române?ti, prin reabilitarea valorilor tradi?ionale specifice. Dat fiind faptul c? suntem o popula?ie cre?tin?, religia are obliga?ia de a ghida societatea româneasc? spre vechea matc? a evolu?iei ei, prin reinstaurarea valorilor tradi?iei cre?tine ?i “asezarea din nou a tuturor lucrurilor”- a?a precum se spune în Faptele apostolilor (3. 21) – în concordan?? cu Legea lui Dumnezeu, adic? cu cele zece porunci care stau la baza tuturor codurilor de legi din întreaga lume. Este impertios necesar s? întreprindem “ceva” în atingerea acestui deziderat, s? facem ceva – noi, românii pentru românii – ceva, în care s? ne reg?sim fiin?a ?i unitatea na?iei noastre, ceva în care s? ajungem to?i la un consens, la un numitor comun. ?i ce anume este acel “ceva”, dac? nu tocmai credin?a noastr? cre?tin?? Ea este liantul care ne ?ine mereu aproape unul de altul ?i, implicit, de plaiurile noastre, indiferent de distan?ele care ne despart. ÃŽn aceast? idee, v? aduc în aten?ie, cartea intitulat? “Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos, în versuri”[*]. La baza lucr?rii a stat un cuvânt rostit de c?tre Dumnezeu, prin proorocul Amos. Cu permisiunea dumneavoastr?, am s? citez cuvântul respectiv care – pentru mine – a constituit impulsul ce m-a mobilizat în realizarea ei: “Iat? vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ?ar?, nu foamete de pâine, nici sete de ap?, ci foame ?i sete dup? auzirea cuvintelor Domnului” (Amos 8:11). Potrivit sfântului apostol Pavel, “Toat? Scriptura este insuflat? de Dumnezeu ?i de folos ca s? învete, s? mustre, s? îndrepte, s? dea în?elepciune”(2 Timotei 3. 16). Religia nu trebuie s? ridice “bariere” artificiale, între oamenii de diferite confesiuni, postulând superioritatea unei anumite orient?ri religioase, ci potrivit sfântului apostol Iuda, ea trebuie s? îndemne spre “credin?a care a fost dat? sfin?ilor odat? pentru totdeauna”(Iuda 1. 3). De aceea, propun ca Evangheliile dup? Matei, Marcu, Luca ?i Ioan, precum ?i Faptele apostolilor – în aceasta nou? adaptare versificat? – s? fie introduse în circuitul ?colar, venind în completarea orelor de religie, pentru a înt?ri educa?iea tinerei genera?ii ?i pentru a proteja “liantul” care ne asigur? coeziunea, ?i care nu este altul, decât credin?a noastr? cre?tin?, fiindc? – potrivit sfântului apostol Ioan – “ceea ce câ?tig? biruin?a asupra lumii, este credin?a noastr?” (1 Ioan 5:4). Consider c? introducerea în programa ?colar? a textelor Evengheliilor ?i a Faptelor apostolilor, în aceast? variant? versificat?, asigur? protejarea ?i p?strarea specificului cre?tin?t??ii noastre.

Dac? Moise spunea c? “totul este Dumnezeu”, dac? Iisus sus?inuse c? “totul este dragoste”, dac? Freud crezuse c? “totul este sex”, dac? Marx eviden?iase c? “totul este banul”, iar dac? Einstein descoperise c? “totul este reletiv”, îndr?znesc s? emit ?i eu urm?toarea maxim?: “Totul este reversibil”. În aceast? situa?ie, cred c? se poate rea?eza – cu adev?rat – educa?ia tineretului pe vechile baze ale moralei cre?tine, acordându-i-se importan?a cuvenit?, în formarea noilor genera?ii.

[*]Ioan Ciorca a finalizat adaptarea integral? în versuri a Bibliei, prima lucrare de acest gen din literatura român?. ÃŽncepând cu luna Februarie Revista Noi,NU! va avea o noua rubric? “Miez de în?elepciune” în cadrul c?reia vom publica, periodic, fragmente din aceast? lucrare. (N.R)