Adresat Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitului Părinte Teoctist de către Dr. Napoleon Săvescu, preşedintele Societăţii DACIA REVIVAL New York, ca urmare a hotărârii Ministerului Culturii de a dedica naţional şi internaţional anul Românesc 2006 personalităţii împăratului roman Traian, cuceritorul Daciei.

Prea Fericitului părinte TEOCTIST,
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române                             

De la: Dr. Napoleon Săvescu, New York

Subiect: DACIA
9 decembrie, 2005

MEMORIU

În calitate de fondator şi preşedinte al Societăţii  "DACIA REVIVAL" ("Re-Învierea Daciei") de la  New York, organizaţie dedicată studiului şi aplicaţiilor în domeniul istoriei vechi a României, supun aprecierii Prea-Fericirii Voastre o problemă de acută importanţă şi urgenţă, în care opinia Bisericii Ortodoxe Române poate fi hotărâtoare.

Organizaţia noastră deţine un număr de şase filiale în România şi cinci în alte ţări ale lumii în care există o semnificativă emigraţie românească. "DACIA REVIVAL" este posesoarea unui impresionant şi foarte solicitat site pe internet  (www.dacia.org); publică revista "DACIA MAGAZIN" (cu desfacere românească şi internaţională); sponsorizează emisiunea săptămânală "NOAPTEA ALBASTRA" de la Radio România Actualităţi şi a organizat şi susţinut până acum şase ediţii anuale ale CONGRESULUI INTERNATIONAL DE DACOLOGIE la Bucureşti şi patru în Statele Unite ale Americii, sub patronajul Institutului de Teologie Ortodoxă din New York; a ridicat pe teritoriul României, în ultimii cinci ani, trei monumente: statuia regelui Burebista (Orăştie jud. Hunedoara), Niculae Densuşianu ( Densuş, Tara Haţegului, jud. Hunedoara), Primul mesaj scris din istoria omenirii ( Tărtăria, jud. Alba).   

Între membrii prestigioşi şi activi ai acestei organizaţii se numără zeci de profesori universitari, cercetători pluridisciplinari, arheologi, istorici, filologi, preoţi, sute de cadre didactice din învăţământul mediu, studenţi ai universităţilor din România, USA, Canada, Italia, Germania, Spania, Franţa, Macedonia, Australia şi un larg public românesc, care apreciază din ce în ce mai mult acţiunile noastre. Este elocventă, în acest sens, desfăşurarea – în vara acestui an, în Bucureşti, la Hotelul Intercontinental – a ediţiei a 6-a a Congresului Internaţional de Dacologie, la care s-au prezentat peste 100 de comunicări ştiinţifice, audiate de peste 1600 persoane.

La încheierea lucrărilor acestui Congres, participanţii au propus în unanimitate, ca in anul 2006 Congresul sa fie dedicat comemorării a 1900 de ani de la moartea regelui dac Decebal, erou al luptei de neatârnare a strămoşilor noştri, luptător neînfricat împotriva căderii ţării sale sub jugul legionarilor romani şi sub sceptrul unuia dintre cei mai mari prigonitori al creştinilor, Nerva Traian Augustus.

În contrast, Ministerului Culturii a hotărât să dedice, naţional şi internaţional anul Românesc 2006 personalităţii împăratului roman Traian, cuceritorul Daciei.

Punctul nostru de vedere, supus aprecierii publice româneşti, pleacă de la realitatea că invadarea, jefuirea şi colonizarea Daciei (fie şi doar a 14%! din teritoriul ei) au fost rezultatul unei acţiuni de agresiune.

Prin "celebrarea unui invadator" (indiferent care ar fi numele acestuia) în locul logicei comemorări a luptei eroice de auto-apărare, poporul Român transmite omenirii un grav şi complet eronat mesaj: acela că suntem un popor gata să glorifice… cotropitorii… şi pe un anticreştin.

Urmând această logică, ce urmează? Celebrarea lui Atila, a tătarilor lui Ginghiz Han, a lui Robert de Anjou, a lui Sinan Paşa, a lui Baiazid, a lui Hitler, şi de ce să nu ne întoarcem, ca în urmă cu câtva decenii,  şi la Stalin ?!!…

În luna octombrie a.c., cu prilejul unei conferinţe de presă oferită mass-mediei din New York, am înmânat personal preşedintelui României un  memoriu în acest sens, rugându-l să intervină personal pentru oprirea unei acţiuni dăunătoare imaginii României.  Răspunzând că D-sa "nu este istoric" dar  aşa ştie, că "de asta vorbim româneşte, pentru că ne-am născut din unirea cu Romanii" (!) Preşedintele a reiterat astfel, involuntar, colosala confuzie cultivată vreme de peste două secole cu privire la  originea Românilor şi a Limbii Române.

Aprecierea eronată, lansată din raţiuni politice şi impusă cu consecvenţă, a fost, iniţial, o armă prin care corifeii Şcolii Ardelene şi clerul (iniţial de "rit grecesc-ortodox" dar devenit şi pe această cale "greco-catolic") au obţinut unele drepturi politice şi sociale pentru români. Aceste avantaje se obţineau prin curtarea cancelariilor europene catolice şi, mai ales, a Scaunului Papal, revendicând o "înrudire directă" cu etnia a cărei tradiţie post-antică era reclamată de Vatican. În sprijinul acestei revendicări se aduceau:

1.   argumentul relativei asemănări dintre limba română şi latină, cea dintâi fiind, păsămite, urmaşa limbii legionarilor romani (?!) cantonaţi pe 14 % din teritoriul Daciei "Pre-Romane" ;
2.   argumentul învingerii dacilor de către legiunile şi cohortele romane, care a dus la  sugestia stârpirii dacilor şi limbii dacice. Această limbă a fost declarată "necunoscută" şi alungată cu nonşalanţă, fără nici un temei ştiinţific, undeva în lumea idiomurilor estice, înghiţite de istorie. Chiar şi azi, în cercurile cele mai înalte ale intelectualităţii româneşti circulă legenda absurdă a naşterii poporului român din "căsătoria militarilor romani cu femeile dace rămase fără bărbaţi!"

Ştim astăzi, că întreaga teorie a "derivării limbii române din latină" (ca şi a derivării celorlalte limbi europene "romanice"!) este o flagrantă eroare, în pofida faptului că pe acest neadevăr a fost construită o întreagă disciplină lingvistică: Romanistica.

Mai toţi lingviştii de autentică competenţă recunosc că "limbile romanice" – inclusiv idiomurile latine care nu le sunt precursoare ci surori ale acestora – au evoluat în mileniile III şi II i.d.Hr.  dintr-o aripă "romanica", central şi est-europeană, dezvoltată din straturile mai vechi ale Indo-Europenei şi Paleo-Indo-Europenei, vorbite de o populaţie aflată pe cursul mediu şi inferior al Dunării, până în nordul Mării Negre. Deci, aceste iniţiale "graiuri romanice" au migrat spre sudul şi sud-vestul european, aşa cum, din acelaşi centru, cu 2-3 milenii în urmă, migraseră în toate cele patru vânturi fragmente de triburi care au dezvoltat, în timp, toate celelalte "limbi indo-europene" din Europa şi Asia.

Este o chestiune de elementară logică recunoaşterea faptului că şi pe "teritoriul de formare" a rămas, constant, un nucleu, conservativ al caracteristicilor idiomului iniţial. Faptul că limba română veche (probabil identică cu forma străbună a dialectelor aromâne), la o analiză mai atentă prezintă un net caracter conservativ (de elemente lexicale, de flexiune şi fonologie) este un argument, în ultimă instanţă, hotărâtor. Există acute premize pentru identificarea acestui idiom mai vechi decât latina de pe Tibru, cu limba vorbită de întinsa populaţie geto-dacă (din teritoriul actualei Slovacii până dincolo de Nistru), adică populaţia nordică şi nord-estică din latura traco-pelasgilor balcanici.

A atribui limba urmaşilor acestora limbii latinilor de pe Tibru, înseamnă a ne întoarce la inepţiile dicţionarului lui Laurian şi Massim.  Mulţimea eterogenă a militarilor legionari  "romani",  în realitate nici nu vorbeau limba latina. De pildă, principala legiune "romană" cantonată câteva decenii în inima redusului teritoriu al "Daciei Felix", era  Legiunea a V-a MACEDONICA, formată din balcanici "macedoneni", care vorbeau un dialect… "macedo-carpatic!"

La memoriul pe care l-am înaintat Preşedintelui României mi-a răspuns Secretarul de Stat, dl. Virgil Ştefan Niţulescu, din Ministerul Culturii şi Cultelor; probabil o persoană bine intenţionată şi doctă în domeniul său specific de activitate, dar, din nefericire, insuficient cunoscătoare a problemei în discuţie. Răspunsul d-sale este următorul:

Stimate Domnule Dr. Napoleon Săvescu

Ca răspuns la petiţia (sic! memoriu) dvs. adresată Preşedintelui României, Domnul TRAIAN Băsescu, vă transmitem faptul ca Ministerul Culturii şi Cultelor a aprobat propunerea privind declararea anului 2006 ca "Anul Cultural TRAIAN". Anul 2006 marchează momentul aniversarii a 1900 de ani de la cucerirea (sic! a 14% din teritoriul) Daciei de către Traian, eveniment de importanţă capitală pentru formarea poporului român, cu multiple conotaţii aniversare, printre care cele mai  importante  se referă la intrarea teritoriului actualei Românii (sublinierile îmi aparţin, N.S.) în "orbis romanus"( Corect: Orbis Romae, ori Orbis Romanii sau, în ultimă instanţă, Orbis Romaniae!) şi începutul (!) primei comuniuni de limbă, cultură şi civilizaţie europeană.

Adevărul este că, înainte de a se consemna în istorie "activităţi italice" (de sorginte grecească, deci egeeană şi deloc "europeană"!) există un număr impresionant de "culturi preistorice" şi "incipient istorice" (vezi Cucuteni, Gumelniţa, Cris-Starcevo, Hamangia, Vincea, L.B.K., etc.), respectiv din mileniile IV şi III i.d.C., determinante pentru conturarea perimetrului "indoeuropean incipient", care se afla pe teritoriul… geto-dacilor!

Sugerăm d-lui Secretar de Stat să studieze identităţile cultural-constructive ale sanctuarelor de la Dealul Grădişti – Sarmisegetusa – (probabil legendarul Kogaion) cu monumentele megalitice de la Stonehenge, Westburz şi alte revelatoare "rude-străbune" ale structurilor culturale profesate de geto-daci, cât şi conexiunile tulburătoare dintre cultura geto-dacă şi culturile celte, germanice şi sarmatice – toate acestea, cu sau fără acceptul d-lui Secretar de Stat – structural şi exclusiv europene!

Ar mai fi de menţionat şi faptul că "din teritoriul actualei Românii" doar 27% (iar din teritoriul "nord-dunărean geto-dac" doar 14 %!) a fost temporar sub ocupaţie militară şi comercială romană (sintagma "Dacia Felix" însemnând, în perioada în care a fost formulată, "Dacia cea rodnică" şi…  nicidecum "Dacia cea Fericită", cum a tradus, partizan, Petru Maior!).

În alte teritorii din "orbis romanus" (sic!), care au suferit o ocupaţie cu sute de ani mai lungă decât teritoriul geto-dacic (cum sunt, spre exemplu, Britania 400 de ani, Grecia 641 de ani, Egiptul 425 de ani sau Palestina 325 de ani) populaţiile respective nici nu s-au "mixat cu invadatorii" şi nici nu şi-au modificat limbile ancestrale! Ba chiar mai mult, în Italia, romanii nu au reuşit să creeze o limbă unitară, existând azi, acolo, peste 1500 de dialecte!

Este cumva aici sugestia că strămoşii românilor, care astăzi sunt gata să-şi celebreze invadatorii, jubilau la ideea acceptării unui jug şi sistem social străin şi a uitării complete a limbii într-o perioadă istorică aşa de nesemnificativă, de 165 de ani?!… Ce ne facem cu frecventele răscoale ale "Dacilor Liberi", ale Carpilor şi, în ultimă instanţă ale celor numiţi "GOŢI" de Romani, dar…  GAEŢI de istoricul Iordanes, care au determinat elocventa "retragere aureliană" peste Istru, la 276 d.C.? De ce oare Dacii liberi, sosiţi pe teritoriile nord-dunărene părăsite de romani, şi-au  uitat imediat limba şi au început să vorbească latina?

Sunt nevoit să propun spre examinare, pro-domo, şi un alt aspect. Este astăzi un fapt bine stabilit că modificarea credinţei populaţiilor nord-dunărene pe linia CREŞTINISMULUI nu a fost, în nici un fel, o acţiune pre-medievală venită dinspre Roma (cum a fost, de pilda, cazul creştinării triburilor maghiare la anul 1000), ci una pulsând dinspre sudul bizantin.

Spaţiului social daco-get pre-medieval reprezintă un loc de pivot în procesul creştinizării europene. Avem astfel arianismul, al cărui adept a fost episcopul Wulphila (un "moesian sud-dunărean" genial, considerat de unii istorici a purta un nume neaoş, doar alterat de scriitura latinizantă: "Vulpilă" ! ). Avem cei patru bine cunoscuţi mucenici dobrogeni, episcopiile "dunărene" menţionate de condeie ecleziastice de primă mână, "mânăstirile" ulterior ortodoxe din nordul Dobrogei (Cocoş, etc.). Toată această "orbis" a credinţei a pătruns dinspre sud şi cu relativă uşurinţă.

Aceste evenimente cheie în istoria noastră creştină ar trebui aniversate.

Celebrarea unei acţiuni militare romane de jaf şi colonizare, sub conducerea unuia dintre cei mai de frunte persecutori ai creştinilor, este o crimă împotriva naţiunii române şi a creştinismului neaoş. Amintim faptul ca Biserica Catolică l-a considerat pe Traian un împărat ani-creştin, înlocuind statuia acestuia de pe Columnă cu cea a Sfântului Petru. A ceda lipsei de informaţie a celor care, din ignoranţă, socotesc util să-l celebreze in anul 2006 pe acest prigonitor al creştinilor, este o greşeală pe care Biserica Ortodoxă Română nu trebuie să o accepte. Acestă acţiune a Guvernului Român trebuie sa fie răspicat combătută.

Ne adresăm, în ultimă instanţă, Bisericii Ortodoxe Române, Biserica noastră, ea însăşi veche de doua milenii, care deţine documente de inestimabilă valoare, sub semnătura unor condeie ecleziastice de frunte, care atestă Adevărul. În sondajele de opinie, alături de Armata Română, Biserica Ortodoxă Română ocupă locul de frunte în ceea ce priveşte încrederea populaţiei. Intervenţia Bisericii în această problemă care nu este una de resortul unui "Minister al Culturnicilor", ci una de profunda conotaţie RELIGIOASĂ, este vital necesară şi determinantă.

Supunem aprecierii şi acţiunii Prea Fericirii Voastre şi onoraţilor ierarhi ai Sfântului Sinod temeiurile acestei adresări.

Vă mulţumim respectuos pentru examinarea scrisorii noastre, cerându-Vă îngăduinţa de a o da publicităţii.

În numele tuturor membrilor şi susţinătorilor din întreaga Lume a Societăţii DACIA REVIVAL,

Dr. Napoleon Săvescu
Preşedinte "Dacia Revival International Society"
21-26 Broadway, New York, 11106
www.dacia.org  mail@dacia.org
Tel # 718 932 1700