Faptele Apostolior

– Fragment din Noul Testament, in versuri –

 

CAPITOLUL 2

 

– Pogorarea Duhului Sfant –

1. In ziua, care se numea

A Cincizecimii, se gasea

Ceata apostolilor, toata,

In acel loc, iar, adunata.

2. Din cer, deodata, a venit

Un sunet, ca un vajait

De vant puternic, si-a umplut

Casa in care au sezut.

3. Atuncea, niste limbi de foc

Ivitu-s-au, in acel loc,

Peste intreaga adunare,

Si-n urma, peste fiecare

Din cei prezenti, s-au aşezat.

4. In felu-acesta, imediat,

De Duhul Sfant, ei s-au umplut

Si-apoi, cu toti-au inceput –

Cum le da Duhul, sa vorbeasca –

In alte limbi, sa glasuiasca.

5. Ierusalimul gazduia,

Pe multi, in vremea aceea.

Alaturi de Iudei, erau

Oameni cucernici, cari veneau

Din neamurile cate sint

Azi, risipite, pe pamant.

6. Cand sunetul s-a auzit,

Multimea, grabnic, a venit

Si a ramas incremenita,

Vazand minunea savarsita,

Caci auzeau, pe fiecare

Dintre apostoli, vorbind tare

Si pe-ntelesul tuturor,

In limbile noroadelor,

Care-n Ierusalim erau.

7. Uimite, gloatele-si ziceau:

"Priviti-i dar, pe fiecare.

Nu sunt din Galilea, oare?

8. Cum pot, atunci, sa ne vorbeasca,

In limba noastra, parinteasca?

De unde, oare, au stiut,

Limbile-n care ne-am nascut?

9. Suntem Parti, Mezi si Elamiti;

Locuitori multi sunt veniti

De prin Mesopotamia,

Iudea, Capadocia;

Uni-s din Pont; alti-au venit

Din Asia; multi au sosit

10. Din Frigia, Pamfilia,

Egipt, dar si din Libia –

Dinspre Cirena; oaspeti sint

Veniti, de pe-al Romei pamant;

Avem Iudei sau prozeliti;

11. Cretani si-Arabi mai sunt veniti.

Cu toate ca noi multi suntem,

Iata dar, ca acum, putem

Ca fiecare-n limba lui,

Despre lucrarea Domnului,

Sa afle, prin vorbirea lor,

Caci se-adreseaza tuturor."

12. Toti se inghesuiau sa-i vada

Si nu stiau ce sa mai creada.

Unii, pe altii, se priveau,

Nedumeriti, si se-ntrebau:

"Ce-nseamna asta, fratilor?"

13. Dar altii, batjocoritor,

Ziceau si aratau spre ei:

"Sunt plini de must oameni-acei!

Nu-i auziti? Nu-i vedeti oare?"

14. Petru se ridica-n picioare,

Intre cei unspe; a privit,

In jurul sau, si a vorbit:

"Ma ascultati barbati Iudei!

De-asemeni, ascultati toti cei

Cari, in Ierusalim, sunteti!

15. Oameni-acestia nu sunt beti,

Asa precum va-nchipuiti,

Caci este – precum bine stiti –

Al treilea ceas din zi. Deci, voi

16. Care, mirati, priviti, la noi,

Acum vedeti ca se-mplineste

Chiar ceea ce Ioel vesteste:

17."Domnul a zis: "Din Duhul Meu,

Peste orice faptura, Eu,

Cand vremea o sa se-mplineasca,

Turna-voi. Au sa prooroceasca

Ai voşti' copii. De-asemenea,

Tinerii vostri vor avea

Vedenii. Visuri vor fi date,

Batranilor, spre-a fi visate.

18. Da! Chiar si peste robii Mei –

Insa, nu numai peste ei,

Ci si peste roabele Mele –

Turna-voi, in zilele-acele,

Din al Meu Duh, de-au sa vorbeasca

Cu totii si-au sa proroceasca.

19. Semne, in cer, vor fi facute,

Iar, pe pamant, vor fi vazute

Minuni, sange si fum si foc;

20. Soare nu va mai fi, deloc –

In bezna, el se va preface,

Iar luna, sange, se va face.

Toate acestea au sa fie,

Mai inainte ca sa vie

Mareata zi, stralucitoare,

21. A Domnului. Atunci, cel care

Cheama Numele Domnului,

Primi-va mantuirea Lui."

 

– Cuvantarea lui Petru –

22. "Voi toti, care sunteti veniti

Aici, barbati Israeliti,

Sa ascultati aste cuvinte

Si-apoi, luati bine aminte,

La tot ce eu va voi fi spus.

Pe-acel Nazarinean, Iisus,

De Dumnezeu adeverit

Prin semne ce le-a savarsit

Plin de putere, L-ati vazut.

Minunile ce le-a făcut

Domnul, prin El, de-asemenea.

Voi stiti si ce lucruri facea,

Caci El, pe fata, a lucrat.

23. Omul Acesta a fost dat,

Pe-a voastra mana – tineti minte? –

Cum hotarat-a, din 'nainte,

A Domnului ştiinţă. Voi,

Grabnic, L-ati rastignit apoi,

Si L-ati ucis – cum bine stiti! –

Prin mana celor dovediti

A fi fara de lege. Dar,

24. L-a inviat Dumnezeu, iar.

Al mortii lant, Domnul l-a frant,

Eliberandu-L, din mormant,

Pentru ca moartea nu putea,

In stapanire, a-L avea.

25. David, de El, zisese: "Eu,

In fata-L am, pe Dumnezeu.

El, dreapta mea, se dovedeste

Si, tot mereu, ma insoteste,

Fiindu-mi sprijin, ne-ncetat.

De-aceea, nu m-am clatinat.

26. De-aceea, limba mi-e voioasa,

Iar imima mi-e bucuroasa;

Chiar trupul imi e fericit,

Caci in nadejde-i odihnit,

27. Pentru ca stiu, prea bine, eu,

Ca n-ai sa lasi sufletul meu

Sa stea-n a mortii Locuinta

Si stiu ca nu e cu putinta

Sa lasi sa vada Sfantul Tau,

Cum putrezeste trupul Sau.

28. Mi-ai deslusit calea, spre viata

Si-apoi, cu starea Ta de fata,

Ma vei umplea de bucurie."

29. Cat despre David, cum se ştie,

Sa-mi fie dar ingaduit,

Ca sa va spun ca a murit

Si ca se află ingropat.

Mormantul lui e aşezat,

Aici, la noi, in acest loc.

30. David a fost, insa, prooroc

Si a stiut ca Dumnezeu –

Precum la-ncredintat mereu,

Prin juramant – va ridica

Si pe-al sau tron îl va urca,

Pe un urmas al lui. Astfel,

31. A proorocit si-a vorbit el

Despre-nvierea lui Hristos,

Atuncea cand a zis ca jos,

In Locuinta mortilor,

Supus putreziciunilor,

Sufletul nu-i va fi lasat,

Nici trupul nu-i va fi culcat.

32. Iata dar, ca pe-acest Iisus,

Domnul –  asa precum v-am spus –

L-a inviat, iar noi putem

A zice, martori ca-I suntem.

33. S-a inaltat, la locul Lui –

In cer – la dreapta Domnului,

Iar Duhul Sfant, fagaduit

De al Sau Tata, L-a primit

Si-apoi, din El, El a turnat,

Tot ce-ati vazut si-ati ascultat.

34. David, in cer, nu s-a suit;

Ci, in ast fel, el a vorbit:

"Domnul a zis, Domnului meu:

35. "Sa stai la dreapta Mea, mereu,

Pana cand voi gasi o cale,

Prin care, sub talpile Tale,

Dusmanii, sa Ti-i pot a pune".

36. Iata ce am a va mai spune,

Acuma, voua, despre El:

Tu, casa a lui Israel!

Iisus, pe care L-ai vazut

Aici, afla c-a fost facut,

De Dumnezeu, Domn şi Hristos.

Din ceruri, El venit-a jos,

La tine; insa, L-ai primit

Cu ura, si L-ai rastignit!"

 

– Cei dintai creştini –

37. Ascultatori-au fost patrunsi,

De aste vorbe, si strapunsi

De ele-n inimi, s-au simţit,

Caci zisera: "Noi am gresit!

Dar ce sa facem, fratilor?"

38. Petru raspunse, tuturor,

De-ndata: "Ascultati! Sa stiti,

Trebuie sa va pocaiti

Si fiecare dintre voi

Sa fie botezat apoi,

Spre stergerea pacatelor,

In Numele mantuitor,

Al Domnului Hristos Iisus,

Urmand ca sa primiti, de sus –

Din ceruri deci – Duhul Cel Sfant,

In dar, dat voua, pe pamant.

39. A fost asta fagaduinta,

Facuta oricarei fiinta,

Din lume: ea e pentru voi,

Pentru copiii vostri-apoi,

Si pentru toti cari, pe-al lor drum,

Departe sunt, de ea, acum,

In orisicat va fi de mare

Numarul celora pe care

O sa ii cheme Dumnezeu,

La El, prin vremuri, tot mereu."

40. Astfel, Petru marturisea,

Dadea indemnuri si zicea:

"Grabiti-va ca mantuiti,

Din ast neam ticalos, sa fiti!"

41. Acei ce-i ascultau vorbirea,

Primindu-i propovaduirea,

Indata, s-au si botezat

Si astfel, s-au adaugat,

Atuncea, la numarul lor –

La cel al ucenicilor,

Fiind, în randul, lor cuprinsi –

Aproape de trei mii de insi.

42. Pe-apostoli, ei ii ascultau

Si, impreuna, staruiau,

In dreapta lor invatatura

Si in frateasca legatura.

Tot impreuna se aflau

Si-atunci cand painile frangeau,

Obisnuind sa se adune,

Spre-a se uni, in rugaciune.

43. De frica, plini, cu toti erau,

Iar, prin apostoli, se faceau

Minuni si semne, ne-ncetat.

44. Cei ce-au crezut, s-au adunat,

Cu totii, la un loc, si-aveau –

Toate – de obşte. Isi vindeau –

45. Multi dintre ei – ogoarele;

Alti-si vindeau averile,

Iar banii erau impartiti,

Dupa nevoi; si nelipsiti,

46. Din Templu, zilnic, ei erau.

Acasa, painile frangeau,

Luand hrana, in curatie

De inima si bucurie.

47. Oriunde se aflau, mereu,

Il laudau pe Dumnezeu.

Intreg norodul ii iubea,

Iar Domnul, ne-ncetat, sporea

Numarul lor, cu noi veniti,

Cari si ei fost-au mantuiti.

 

Ioan CIORCA