ochii ei vioi
îmi prind sub pleoape iernile
îngheţate în priviri fulger

serile mă urmăresc
din copilărie
să-şi culce cerul în braţe
şi să visez
cu porniri de lup

dezvelesc întunericul cum
stă sub straturi de teamă
cu un fior prelung
şi-l însoţeşte noaptea

pe semne am aţipit prea devreme
somnul nu l-ai binecuvântat Doamne
iartă-mă am uitat să mă rog
promit acum

dacă mă va iubi viaţa
voi mângâia dimineţile
florile şi anotimpurile
cu o inimă de copil

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza