Eu ţineam litere de braţe, tu le lipeai corpuri unele de altele formând cuvinte, fraze - întru preaiubirea şi-mplinirea nebuniei noastre! spuneam, adunate pe stive-scrisori, prin sertare.

O, dar timpurile au trecut de mult împotriva noastră - tu o ştiai prea bine dar mă-ndemnai să leg sentimente cu-aceste frânghii înşiruind litere şi promiţându-mi că ele nu pot fi decât invincibile, nesfârşite şi-n veci muritoare.

Deodată, şirul lui întotdeauna s-a boltit într-un şanţ în care tu, subit şi grabnic înmormântai scrisorile, sentimentele şi cuvintele, o grămadă imensă-mpreună în adânc zăcea.

Se înfăţişa un drum nou, iată, ireversibil - de pe coasta lui  niciodată coborau furnici cu numele noastre uriaşe-n spinare, atunci aerul mirosea a înfrângere, a cuvinte sucombând şi-a trofeu.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza