ce concluzie!

textul în întregime din altă parte. însă mi se pare că poate fi interpretat pe bucăţi, deci nu m-a deranjat fragmentul inserat aici, independent. nu m-am gândit însă la probleme tehnice, am crezut că aşa aţi postat.

Mi-a plăcut cap-coadă. Felicitări!

m-am uitat la comentarii. Impresionant poem!
Felicitări!

"să-ţi rozi placenta şi
să o înnozi singură "- o fi pisica?

Cu aleasa inclinaciune,
Igor

Greşeala de a publica doar un fragment din poemul propus ne aparţine în întregime. Ne cerem scuze pentru acest lucru. Am îndreptat. Cu scuzele de rigoare, mulţumim pentru înţelegere.

Primul poem o scrânteşte din start: "această ţară s-a strîns la perdea..." - ţara are semnificaţia de casă, prietene, nicidecum de naţie sau popor! ( care s-ar putea strânge la perdeaua ţării! ). Nu-ţi mai zic că Mesia acesta "curlingian", spărgător de capete de ciocoi şi risipitor de "slană", după o noapte precum "crema de ghete", nu poate fi decât rodul unei traume " ca atunci/ când cazi din pat şi nu are cine...". Al doilea poem păcătuieşte prin discursul d-tale delirant în numele nostru: "am ratat (noi, care va să zică! ) sute de mii de kilometri de români"( "...unguri saşi ruşi ruteni sârbi evrei turci tătari armeni bulgari leşi... ăştia, da, români!"), apoi " am ratat şi morţii" ( morţii cui, frate, că pe ai noştri i-am ratat mai înainte! ), iar dacă tot i-am ratat, cum naiba să-i mai convingem "să-şi umple gurile cu humus" ( humusul apare din descompunerea morţilor! ). Se vede că în capul d-tale începe să iasă " măcrişul" prin "urzica" minţii! Al treilea poem abordează problematica poetului "melc", cu care autorul se identifică ( până la contopire ), deoarece numai cei care nu "urlă" ( când strâng o femeie în braţe, de pildă! ) pot lăsa " o dâră" pe dânsul. ..melc, melc codobelc / scoate coarne bouresti / ca te duc la balta,/ şi-ti dau apa calda... Al patrulea poem, după aleasa "înclinăciune" a lui Igor, mă scuteşte să mă mai concep şi să mă mai nasc din mine...

cam prea mult zgomot pentru prea... putin
nu prea am inteles

Stimate si mult repectabile Domn Contu,

Acum, ca tot suntem la un ceiut caldut la ora serii, va spun, ca un mic secret: sa stiti ca "toccata" Domnie Voastre are si haz in necaz si spirit colegial. Desigur, Domnia Sa, Marius Lazarescu stie bine ce a vrut sa spuna si cum de bine a spus si de aceea, nu se sinchiseste! si bine face! Calduroase salutari...
Acum, ca sa ne mai incalzim un pic spiritele, mi-as permite sa adaug, desi nu sunt de profesie, ca limba romana este frumoasa si mai ales prin dimensiunea ei mulisemantica, asa incat, se pot explica, pornind de la aceste frumoase doua versuri "eşti doar un melc
laşi dâră prin mine", in plan meta-fizic, desigur, ratacirile "mineriadine" din acele
timpuri.
Cu tot respectul si o seara placuta,
Igor

Dacă tot suntem la ora secretelor, am să-ţi spun şi eu unul...mic: m-au încântat "inciziile" d-tale de chirurg experimentat, dovadă că nu le-am trecut niciodată cu vederea! În schimb, disecţia pe "cadavrul" lui Marius Lăzărescu din perspectiva multi-semanticii ( "mulisemanticii"! o greşeală, probabil! ), cu fierăstrăul, seamănă cu rătăcirile "mineriadine" ( nu m-a ajutat nici DEX-ul cu acest termen! ) ale melcului ancestral. Dacă obiectul nostru didactic ştie ce spune, e una, dar alta e cât de bine o spune ( fiindcă de cele mai multe ori o spune prost şi, mai ales, imitativ!) şi cât de mult este înţeles ( spre deosebire de Nichita Stănescu, de pildă, care nu are asemenea probleme! ). Să exemplificăm, în stilul lui Lăzărescu, cu un poem scris
la "marea inspiraţie":

urc prin venele tale
dinspre vârful Carului Mare
niciodată n-am băut sânge
la cântatul cocoşului

Galileo

m-ai tras pe roata lui Doja
în locu-mi

Domnilor!

Mda, pentru mine este o placere sa imi vad greselile corectate! Totusi, Domnia
Voastra ce editie ati folosit? trimiterea era evidenta, "dupa melci"... ,deci, in nici un caz "antimelc" Domnu'Lazar! cu toata stima!
Desigur, nici cu si nici fara ghilimele, nu sunt un chirurg! Dra imi place sa port
manusi...
O seara placuta,
Igor

* Pentru M. Lăzărescu - "Antimelcismul" pare să fie condiţia existenţei d-tale, dacă numai cei ce trăiesc fără să urle pot lăsa urme prin d-ta, îngroşând tagma melcilor! Unii rămân copii toată viaţa, alţi dau în mintea copiilor!
*Pentru Igor -
Uneori mănuşile pot distorsiona perceperea intrisecă a lucrurilor, dar nu dăunează niciodatată acurateţei ( ca în "schisme"! ).

urlati s-ar putea s a se sperie!
o zi buna!
respectele mele, domnilor!
Igor
(uneori, cand e cald,le arunc!)

Imi permit un "buna dimineata"! senin in ciuda norilor!/domnilor!
Intamplator si totusi,NU! am intrat pe aceasta revista unde se scrie fara pre-judecati si se comenteaza fara ca cineva sa-ti "ceara" sa fii mai intai scriitor sau
mai intai "critic", ceea ce mi se pare natural, avand in vedere ca ceea ce se scrie
vine spre cititor, "consumatorul" de arta! Arta nu se consuma cu mintea! Nici macar nu se scrie cu mintea, dupa "umilita" mea parere! Exprimarea "impactului emotional" cu ceea ce citesti, asculti sau vezi, poate sa fie facuta cu un ochi critic-
profesional(deformat!), altul ironic, altul inocent sau incisiv, dar,intotdeauna, cu respect si consideratiune pentru parerea "celuilalt", ceea ce poate sa duca la o crestere armonioasa in planul constiintei, cu repercursiuni palpabile, desigur, pentru fiecare din cei implicati cat si pentru "realitatea (imediat)inconjuratoare!

_” Multă vreme n-am înţeles că, cel puţin în parte, seceta de acum un an din Moldova se datora şi faptului că eram un om dezechilbrat, iar seceta era în parte consecinţa secetei nostre sufleteşti.
…Probabil că mai sunt şi alţii, zeci de milioane, ca mine. Cum am putea fi creatori de Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrati?”
Cu deosebit respect si incitare la pace si conciliere,
Igor

Ia, uite, minune! A ieşit melcul din cochilie şi se îmbăloşează cu propria-i secreţie! ( de parcă n-ar fi fost de ajuns "dârele" greţoase lăsate pe aici! ). Poţi să mă deranjezi cât pofteşti, musiu', Lazaret ( sper că ţii la pamflet! ), fiindcă nu cu d-ta am eu treabă, ci, aşa cum ai remarcat, cu Sinele d-tale rătăcit ( exemplificând, desigur, de fiecare dată cu "materialul clientului", nu doar cu vorbe! ). D-ta îmi aminteşti de şoricelul acela turmentat ( de bere, probabil! ), care-şi descoperă subit vocaţia de gladiator ("unde-i mâţa să mă vadă/ să-i dau coada să mi-o roadă!") şi care se pişă pe dânsul când află că nu e! Îţi răspund şi la întrebarea, pusă "apăsat", în legătură cu toarta dinăuntru cănii, pe care mi-o atribui, în sublimismul d-tale, ca "invenţie". Deşi nu mi-o însuşesc ( întrucât nu am imaginaţia d-tale bolnavă! ), înclin să cred că ai ajuns la o astfel de percepere privind dinăuntru cănii ca o libarcă ( ceea ce explică şi orizontul d-tale de cuprindere foarte larg! ). Adaug şi eu o rugăminte conducerii revistei: nu vă rog să-i faceţi lui ce mi-a dorit el mie, ar fi prea mult, faceţi, pur şi simplu, pe dânsul...

Igor, prietene, erai mai simpatic onomatopeic decât filosofal, crede-mă! D-ta vrei să faci prozelitism în acest spaţiu virtual barbar, fără să înţelegi că un asemenea gest poate fi sinucigaş. Aici, Alioşka, misionarii sfârşesc prin a fi mâncaţi de canibali înainte ca mesajul Domnului să ajungă la ei! Lasciate ogne speranza voi ch'entrate!

Salutari Domniilor Voatre!

Cine poate sa spuna, cu respect, Domnu' Contu, ca este numai intr-un fel?! Sa spuna!
Daca exista misionari Aici, treba lor! stiu ei la ce sa se astepte! Eu, personal, sunt capabil sa savurez o poezie bestiala!(cand dau de ea) fara teama!si apoi, speranta este intrinseca fiintei umane, nu se poate lepada, oriunde ai intra! (eu o numesc altufelu, dar nu are importanta!).
Cu tot respectul,
Igor

PS E sanatos sa lasam sa iasa canibalistmul din noi, nu neaparat in locuri virtuale,
dar daca il imblanzim, putem sa asternem cuvinte alese...

Dacă tot îţi plac poeziile "bestiale", îţi recomand " salam de tigru de Sibiu"... ca să-ţi aminteşti ce erai înainte de a te întâlni cu autorul-canibal ( eu sunt un canibal vegetarian...încă! )

"...laşi dâră prin mine ..." - nu-i cumva împrumutat din Necuvintele lui Nichita Stănescu: "...Eu am trecut prin el./ El a trecut prin mine..." ( punând în locul pomului
melcul? )

Cu stima!
Stiti, eu am spus clar ca apa ca imi plac poeziile bestiale si nu salamul de tigru din Sibiu! Apoi, orice om cuminte, isi aminteste de trecut si se inclina prezentului pentru ca a ajuns sa-l traiasca. Si eu, la varsta aceasta, am facut acest gest de multe ori, cu condescendenta!asa cum am simtit!
Canibal vegetarian este o asociere interesanta si patimasa, la o adica!
Dar, sincer sa fiu, ceea ce ma disloca din mine insumi, este acel "inca"!
O seara desavarsit de frumoasa de vineri, va urez...
Igor