Furtuna străină / Vom fi

 

Furtuna straină

Mai toarnă-mi un pahar de vin divin, străine,
Să cred că iert şi-ngrop duhurile haine,
Mai stai aici cu noi, în linişte, depărtare,
Căci vom pleca, zâmbind, înspre uitare.

Mai picură-mi cuvintele din rai, furtună,
Să cred că fug de-o viaţă în minciună,
Mai cântă-mi cu rouă şi lumină de stele
Căci vom zidi, curând, destine paralele.

Mai lasă-mi din chitara de mir şi miluire
Să cred că încă sper la vis, la vlăguire,
Mai toarnă-mi în pahar venin divin, străine,
Căci furtuna e în noi, în suflete senine.


Vom fi

Spune-mi că timpul a rămas pictat
Pe ochii tăi deschişi de amintiri,
Arată-mi iar că visul ce a încetat
Va fi reînviat de alte povestiri.

Şopteşte-mi că încă mă poţi privi
În serile cu linişte închisă, ruginie,
Împietrind o viaţă ce poate izbăvi
Drumul călcat în noapte şi mânie.


Urlă-mi dorinţa în raze şi răsărit
Când mă încătuşezi cu veşnicie,
Acolo unde timpul şopteşte auit
Că nevom izbăvi întru zădărnicie.