Cireşe amare/ Al cincilea anotimp/ Al tăcerii cuvânt/ Când…/ Cu mine de mână…/
Cireşe amare
Sunt …
Femeia cu gust de cireşe amare,
Sunt fructul oprit de Dumnezeu
Să nu fie călcat în picioare
De tălpi vinovate.
Sunt omul cu masca aruncată în drum
Peste toate chipurile care se văd
şi nu se văd…
Sunt mâna întinsă
Spre alte zări
În care nu se vede asfinţitul niciand.
Sunt
Vântul care trece fără să facă zgomot
În urmă lui.
Sunt umbra care se întinde până la cer
Să te găsească acolo deasupra lumii.
Sunt durerea închisă în sâmburii
Care nu vor să rămână fără rod.
Sunt cristalul în care poţi cîţi
Poveştile celor “O mie şi una de nopţi” …
Sunt aşteptarea,
dorinţa,
teama,
cântecul şi
dorul tău
de alte stele
rătăcind mereu
fără odihnă.
Sunt…
Femeia cu gust de cireşe
Amare…
17 ian 2009
Al cincilea anotimp
Iartă-mă
că nu ţi-am respirat secundele,
că n-am călcat pe urmele
lăsate de lacrimile tale,
că n-am ştiut cum răsare soarele
decât cu tine,
că n-am cules toate zâmbetele din soare
să ţi le întipăresc pe faţă,
că n-am construit castele de nisip…
că am şters doar cu sărutări
visele tale,
că n-am ascultat decât
muzica vorbelor tale,
că n-am citit decât ce scria pe cer
cu dor şi furtună,
că n-am cules macii aprinşi
din palmele tale,
că mers doar pe
drumul tău apăsat de gânduri rebele,
că n-am promis decât ceea ce am dat,
că n-am minţit că visele pot deveni realitate
doar dacă vrei,
că încă mai exişti în toate frunzele
deşi ai plecat demult
spre altă toamnă mai plină de tot
cu ce încă nu a fost
dar…
mai puţin plină…de mine.
ca…
am rămas tot aici –
pe o margine de dor
să descopăr al cincilea anotimp…
6 dec 2008
Al tăcerii cuvânt
Între paşi şi tăceri,
între nopţi şi dureri,
între mâine şi azi
când urci şi iar cazi,
între foame şi dor,
între somn şi fior,
între cer şi pământ –
al tăcerii cuvânt,
mai vine o zi
de ploi şi furtună
ce silabe adună,
când nu vom mai fi
decât vuiet şi ger ,
al mirării mister…
Te caut prin ploi
te adun în noi doi,
să-ţi descant de iubit
şi de infinit,
să nu uiţi că am fost
al iubirii NErost,
că încă mai este
a lumii poveste,
şi-n iarna ce vine
nu-i loc pentru mine
decât într-o stea
ce cade şi ea
doar
în palma ta…
Ne prelingem pe-abis –
un fost paradis,
în care-am visat
ce nu a fost dat –
un drum neumblat…
Iubire şi vin –
al vieţii pelin
băut fără rost…
A fost si…n-a fost…
20 decembrie 2008
Când…
De ce să mă gândesc la cer mereu
când pasu-i greu de-atâta TU şi EU ?
Zăpada cade ca un pat de flori
şi nu mai eşti acelaşi ce îmi da fiori…
De ce să cred că timpul s-a deschis
când visul meu rămâne numai…vis ?
Eşti prea departe să mai pot ierta;
eşti umbra ce nu poate dezlega
atâtea întrebări fără răspuns
şi-atâtea lacrimi ce-au apus…
Mă duc spre asfinţit să te găsesc.
Să nu mă cerţi chiar dacă mă opresc !
Te port pe malul inimii cel stâng
să nu mai vezi când iarnă eu o strâng
în palme reci şi fără de păcat
tot botezând cărări de dor uscat…
28 dec 2008
Cu mine de mână…
Merg cu mine de mână
pe aleile parcurilor pustii.
Mă ţin strâns sân nu mă pierd
aşa sunt de departe eu de mine însămi.
Când am ajuns aici?
Nu ştiu…
E toamnă..
Merg cu mine de mână
şi nu mai simt lacrimile
care curg din cer
într-o ploaie de frig şi de
singur…
Mă ţin de mână
ca şi cum
abia azi m-aş cunoaşte
pe mine , omul
care umblă prin timp
fără să-i pese
că zboară
şi că
fiecare clipă
a săpat adânc
urme pe drumul străbătut…
Mă ţin de mână
şi nu ştiu
dacă mereu am fost la fel de singură
sau doar tu erai
prea departe
ca să simţi dangătul de clopot
din sufletul meu
care chema
toate păsările cerulu
la marea sărbătoare a iubirii…
Mă ţin de mâna
ca să nu dispar iar
în noaptea în care m-am trezit
candva
fără să fi ştiut măcar
că era noapte de atâta vreme
în jurul meu…
Mă ţin de mână
şi caut printre frunzele uscate
urme de paşi
care odată au trecut pe aici
doar
în doi…
Încă mă mai ţin de mână
sprijinindu-mă de un nor
care se încăpăţânează
să-şi lepede culoarea gri
deasupra mea..
26 oct 2008
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.