Cireşe amare/   Al cincilea anotimp/ Al tăcerii cuvânt/ Când…/ Cu mine de mână…/

Cireşe amare
 
 Sunt …
 Femeia cu gust de cireşe amare,
 Sunt fructul oprit de Dumnezeu
 Să nu fie călcat în picioare 
 De tălpi vinovate.
 
 Sunt omul cu masca aruncată în drum
 Peste toate chipurile care se văd 
 şi nu se văd…
 
 Sunt mâna întinsă 
 Spre alte zări
 În care nu se vede asfinţitul niciand.
 
 Sunt 
 Vântul care trece fără să facă zgomot
 În urmă lui.
 Sunt umbra care se întinde până la cer 
 Să te găsească acolo deasupra lumii.
 
 Sunt durerea închisă în sâmburii
 Care nu vor să rămână fără rod.
 
 Sunt cristalul în care poţi cîţi 
 Poveştile celor “O mie şi una de nopţi” …
 
 Sunt aşteptarea,
 dorinţa,
 teama,
 cântecul şi
 dorul tău
 de alte stele
 rătăcind mereu
 fără odihnă.
 
 Sunt…
 Femeia cu gust de cireşe
 Amare…
 
 17 ian 2009
 
 
  Al cincilea anotimp
 
 Iartă-mă 
 că nu ţi-am respirat secundele,
 
 că n-am călcat pe urmele 
 lăsate de lacrimile tale,
 
 că n-am  ştiut cum răsare soarele 
 decât cu tine,
 
 că n-am cules toate zâmbetele din soare
 să ţi le întipăresc pe faţă,
 
 că n-am construit castele de nisip…
 
 că am şters doar cu sărutări
 visele tale,
 
 că n-am ascultat decât
 muzica vorbelor tale,
 
 că n-am citit decât ce scria pe cer 
 cu dor şi furtună,
 
 că n-am cules macii aprinşi
 din palmele tale,
 
 că mers doar pe
 drumul tău apăsat de gânduri rebele,
 
 că n-am promis decât ceea ce am dat,
 
 că n-am minţit că visele pot deveni realitate
 doar dacă vrei,
 
 
 că încă mai exişti în  toate frunzele
 deşi ai plecat demult
 spre altă toamnă mai plină de tot
 cu ce încă nu a fost
 
 dar…
 mai puţin plină…de mine.
 
 ca…
 am rămas tot aici – 
 pe o margine de dor
 să descopăr al cincilea anotimp…
 
 6 dec 2008
 

Al tăcerii cuvânt

 
 Între paşi şi tăceri,
 între nopţi şi dureri,
 între mâine şi azi
 când urci şi iar cazi,
 între foame şi dor,
 între somn şi fior,
 între cer şi pământ –
 al tăcerii cuvânt,
 mai vine o zi
 de ploi şi furtună
 ce silabe adună,
 când nu vom mai fi
 decât  vuiet  şi ger ,
 al mirării mister…
 
 Te caut prin ploi
 te adun în noi doi,
 să-ţi descant de iubit
 şi de infinit,
 să nu uiţi că am fost
 al iubirii NErost,
 că încă mai este
 a lumii poveste,
 şi-n iarna ce vine
 nu-i loc pentru mine
 decât într-o stea
 ce cade şi ea
 doar
 
 în  palma ta…
 
 Ne prelingem pe-abis –
 un fost paradis,
 în care-am visat
 ce  nu a fost dat –
 un drum neumblat…
 
 Iubire şi vin – 
 al vieţii pelin
 băut fără rost…

 A fost si…n-a fost…

20 decembrie 2008
 
Când…
 
 De ce să mă gândesc la cer mereu
 când pasu-i greu de-atâta TU şi EU  ?
 Zăpada cade ca un pat de flori
 şi nu mai eşti acelaşi ce îmi da fiori…
 
 De ce să cred că timpul s-a deschis
 când visul meu rămâne numai…vis ?
 Eşti prea departe să mai pot ierta;
 eşti umbra ce nu poate dezlega
 
 atâtea întrebări fără răspuns
 şi-atâtea lacrimi ce-au apus…
 Mă duc spre asfinţit să te găsesc.
 Să nu mă cerţi chiar dacă mă opresc !
 
 Te port pe malul inimii cel stâng
 să nu mai vezi când iarnă eu o strâng
 în palme reci şi fără de păcat 
 tot botezând cărări de dor uscat…
 
28 dec 2008

 
Cu mine de mână…
 
 Merg cu mine de mână
 pe aleile parcurilor pustii.
 Mă ţin strâns sân nu mă pierd
 aşa sunt de departe eu de mine însămi.
 
 Când am ajuns aici?
 
 Nu ştiu…
 E toamnă..
 Merg cu mine de mână
 şi nu mai simt lacrimile 
 care curg din cer 
 într-o ploaie de  frig şi de 
 singur…
 
 Mă ţin de mână 
 ca şi cum 
 abia azi m-aş cunoaşte
 pe mine , omul 
 care umblă prin timp
 fără să-i pese
 că zboară
 şi că
 fiecare clipă
 a săpat adânc
 urme pe drumul străbătut…
 
 Mă ţin de mână
 şi nu ştiu 
 dacă  mereu am fost la fel de singură
 
 sau doar tu erai
 prea departe 
 ca să simţi dangătul de clopot
 din sufletul meu
 care chema
 toate păsările cerulu
 la marea sărbătoare a iubirii…
 
 Mă ţin de mâna
 ca să nu dispar iar
 în noaptea în care m-am trezit 
 candva
 fără să fi ştiut măcar 
 că era noapte de atâta vreme
 în jurul meu…
 
 Mă ţin de mână
 şi caut printre frunzele uscate
 urme de paşi
 care odată au trecut pe aici
 doar
 în doi…
 
 Încă mă mai ţin de mână
 sprijinindu-mă de un nor
 care se încăpăţânează 
 să-şi lepede culoarea gri
 deasupra mea..
 
 26 oct 2008