totul se petrece in mintea mea/ştiu
ca-ntr-un cântec de inimă  albastră
toamna are zâmbetul durerii ascuns
ce mai caută vara in toamna noastră?
ai luat cu tine tot,de la toamnă ce vrei?
ce-a fost de spus s-a spus
dacă-mpreună n-am putut hipnotiza dezastrul ei
asta nu dă la toate răspuns???
nu mai ştiu ce e amăgire şi ce e adevărat…
de aceea ascund sub frunze toată durerea mea
ai lipsit prea multe nopţi- de- anotimp preferat
ai ars prea multe scrisori de iubire,
ştiu,totul se petrece in mintea mea!
nu e toamnă, iar eu nici  nu exist,
ce citeşti nu e o scrisoare de-adio
ci ,mai degrabă ,un postulat nescris…
da,totul se petrece in mintea mea,
poate nu te iubesc
cănd totul in jur mi se surpă
dar poate ştiu ce mi doresc
de  azi mai presus-
neimbrătişati fiind
să ne urmeze aceeaşi umbră…