Jurnalul meu

so…

doamne, cît te-am iubit eu pe tine
începînd cu anul acela în care mă îngrozeau profeţiile poetice
într-o lume tot mai nebună îmi ziceai
ce bine ne-nţelegem noi doi

ei da,
întîia oară este normal să te întrebi
soooooo
de ce dimineaţa mă gîndesc la kilograme şi nu la sănătate
pur şi simplu mă gîndesc la tot şi la nimic imporant este că
am 30 de ani şi tot mai multe vise înghesuite
în următoarea poezie ghicită în fiecare ghiară de lumină aflată în descompunere,
şi-apoi
socotesc în detaliu ultimii cinci ani
îi dau pe mîna computerelor să înţeleagă ele în ce lume trăim
nu cred că ai înţeles poanta

doamne, cît te-am iubit eu pe tine
începînd cu anul acela în care mă îngrozeau profeţiile poetice
într-o lume tot mai nebună îmi ziceai
ce bine ne-nţelegem noi doi

îmi dau seama acum ce simţi tu pentru mine
erai doar un pretext de coloşi pe aripi de îngeri ce încă mai lucrează cu normă înteagă
ştiai?
ei na,
întîia oară este normal să te întrebi
sooooooo
de ce înainte de culcare îmi vopsesc obrajii cu iaurt şi făină 000
în loc de L'Oreal Excell A3 pur şi simplu pentru că te iubesc
în fiecare noapte cînd cerul e negru cu picăţele albe
mă doare iubirea ta
ştiai deja…

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top