Cu fiece foaie desprinsă din calendar,

Viaţa-mi pare azi un dar,

Omului de Dumnezeu dat,

Nouă tot încredinţat.

 

De neînţeles e cum

Timpul se preface-n dulcele lichid

Ce iute curge-n vid.

Neînţeles e-acum.

 

Ia o nouă formă,

Pe nesimţite se transformă,

Fără a spune,

Prezenţa-şi impune.

 

În gând apoi mi-apare,

Evident, un semn de întrebare:

De ce viaţa-i aşa de trecătoare?

Temporară e ca o floare.

 

Eu niciodată n-o să-nţeleg

Gustul şi culoarea ei.

E prea repede, ehei!