Poezii – Alex Vâlcu


SOARELE NEGRU

 

Timpul se scurge indiferent,

Spre abisul care îmbracă cerul,

Ducând cu el a lumii vaşnică taină.

Soarele negru, duşmanul iubirii,

Distruge lumea ştiută.

Pe care o vântură şi o frământă.

Nimic nu scapă,

pentru a se întoarce,

să aflăm dacă măcar

unul dintre noi

a ajuns dincolo,

ducând cu el, Lumina.

 

 

EU, OMUL

 

Cum soarele răsare aici

şi apune dincolo,

Cum soarele apune aici

şi răsare dincolo,

Pentru mine omul,

Aici e lumea din care dispar.

Aici e lumea în care apun.

Unde e lumea în care răsar?

Cândva voi apune ca să răsar.

Răsărind voi apune ca să răsar.

Aici şi acolo e lumea din care dispar.

Aici şi acolo e lumea în care răsar.

 

 

DRUMUL SPRE LUMINA

 

De ruşine îmi ascund capul între umeri

şi merg spre nicăieri.

Aş vrea să evadez, dar nu pot.

Nu văd, dar nu-mi pasă.

Chiar dacă aş vedea, tot n-aş nimeri.

 

Lumea e strâmbă.

Se târăşte, merge în mâini, merge în cap

şi mai rar în picioare.

 

Valul ne duce la vale.

Nu este scăpare.

Acolo se comprimă timpul.

Visul devine realitate.

Realitatea e vis.

 

De durere, mă înec în lacrimi.

Ceva mă trage în sus,

spre lumină.

 

 

PAŞI PE PAMÂNT

 

Paşii mei pe Pământ, sunt tot mai rari,

Mai apăsaţi, târşâiţi şi greoi.

Merg înainte pe pietrele tari,

Pe nisipul încins şi prin noroi.

 

Trebuie s-ajung la capăt de drum,

Să ridic mâna spre cer: Am învins!

Vreau să las în urmă flori şi parfum

Şi-n inimi focul iubirii, aprins.

 

Mai am de mers dar nu vreau să ştiu cât.

Pentru mine contează doar viaţa.

Am răni la picioare, mă dor, dar cânt

Până când, va muri şi speranţa.

 

Eu încă mai sper că, poate, mâine,

Se va schimba ceva în univers.

Că pe Pământ va fi mult mai bine.

Dar paşii mei nu se opresc din mers.

 

Urmând al vieţii noastre, trist, destin,

Pe drumul fără-ntoarcere pornim.

Cedăm de la-nceput câte puţin,

De când ne naştem, până când murim.

 

 

DACA ZBORUL…

 

Dacă zborul fluturilor va înceta

Lumea nu va mai fi frumoasă niciodată

Atunci noi, bărbaţi şi femei, vom regreta

Că aripile noastre au încetat să bată.

 

Dacă zborul fluturilor se va frânge

Primăvara nu vom mai vedea fluturi albi

Iar timpul, care va veni, se va scurge

Monoton, ducând dorul lor

Al fluturilor albi.

 Dar fluturi albi vor fi cât va fi Pământul

Şi-n dansul lor, numai de ei ştiut

Se vor opri în părul îndrăgostiţilor

Şi-n palmele copiilor.

Dacă zborul…

 

 

SENS UNIC

 

Până unde duce drumul

Pân-acolo merg şi eu.

Când se-apropie sfârşitul

E din ce în ce mai greu.

 

Spre Golgota vieţii mele

Nu mai am prea mult de mers.

M-aş întoarce, nu se poate

Drumul are-un singur sens.

 

 

CEL MAI IUBIT EMINESCU

 

Când steaua-n noapte-a răsărit,

S-a luminat tot cerul.

Toţi astrologii au trudit,

Şi-au dezlegat misterul.

 

Un om, luceafăr pământean,

Pornea spre zări albastre.

Cântând iubirea cu alean,

A dus-o printre astre.

 

Frumos, cu pletele în vânt,

Cu zâmbet enigmatic,

Colindă pe acest pământ,

Rebelul singuratic.

 

Atât de mult este iubit,

Şi-l vrem mereu aproape.

Dar lui îi este hărăzit,

Să meargă mai departe.

 

——————————————————————————————————————–

 

VÂLCU, Alexandru, scriitor, poet, născut la 12 octombrie 1949, la Conţeşti, jud. Dâmboviţa. Cochetează cu poezia încă de pe băncile liceului. În 1970 a înfiinţat o formaţie muzicală unde activeză şi acum ca instrumentist, specialitatea chitară, fiind chiar atestat. Este membru al Societăţii scriitorilor târgovişteni şi al Ligii scriitorilor din România.

      

Cărţi publicate:

 

  • ALTARUL MEU (poezie), Târgovişte, Editura Domino, 2004

 

  • IUBEŞTE VIAŢA! (poezie), Târgovişte, Editura Domino, 2005

 

  • UN BOB DE NISIP (poezie şi proză scurtă), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006        

 

  • LUNILE ANULUI (poezie şi desene de colorat), grafica Luminiţa Vâlcu, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007

 

  • LUNILE ANULUI    reeditare,  Bucureşti,  Editura Nicol, 2008

 

  • PRIETENII MEI DRAGI (poezie şi desene de colorat), grafica Luminiţa Vâlcu. Bucureşti, Editura Nicol, 2008

 

  • PAŞI (poezie şi proză scurtă), Piteşti, Editura Tiparg, 2008

    

 

Comentarii şi critică literară despre scrierile autorului:

 

  • George COANDA, Un altar întru poezie, Jurnal de Dâmboviţa,  16 noiembrie 2004, pag. 6

 

  • Alex ŞTEFANESCU, Cărţi noi, România literară nr.7/ 23 februarie – 1 martie 2005

 

  • Virgil VOINESCU, Apariţii editoriale, Alex Vâlcu: „Iubeşte Viaţa!”, Jurnal de Dâmboviţa,  4 ianuarie 2006, pag. 11

 

  • George COANDA, Cărţi, idei, sensuri: „Alex Vâlcu şi conjuncţia sa cu lumea”. Jurnal de Dâmboviţa, 5 ianuarie 2007, pag. 7

 

  • Virgil VOINESCU, „Lunile Anului”, o carte pentru cei de-o şchioapă, Jurnal de Dâmboviţa, 17 aprilie 2007, pag. 15

 

  • George COANDA, Cărţi, idei, ensuri: „Alex Vâlcu şi bucuria copilăriei”. Jurnal de Dâmboviţa 31 iulie 2007. pag.15

 

  • Maria-Diana POPESCU, „Viaţa-i grea şi biru-i mare”, Alex Vâlcu, un poet frust şi erotic, Viitorul Argeşului, 22 februarie, 2008, pag.15

 

  • George COANDA, Cărţi, idei, sensuri: „Alex Vâlcu şi paşii spre literatură”, Jurnal de Dâmboviţa, 22 decembrie 2008, pag. 11

 

  • Maria-Diana POPESCU – Alex Vâlcu, in poet natural până la dezarmare, Criterii literare, 29 iulie 2008, Reţeaua literară, 6 ianuarie, 2009

 

 

———————————————————

 

Alex VÂLCU scrie cu mult talent, pasiune si daruire. Ii dorim bun venit la revista noastră.