Picatura de roua

Cu degete fierbinti am batut
la usa cristalina a inimii tale…
dincolo de cuvinte,
dincolo de taceri ravasite de lacrimi
iubirea Mea te cauta…
Fosnet de brazi,…
freamat de ganduri,…
izvor de taceri rasturnate-n clepsidra secundelor.
Roua ghioceilor din priviri
zumzetul de greieri caprui de sub gene
feriga inimii Mele
– ce anotimp necunoscut! –
Cu degete de lumina am batut la usa
de margaritar a inimii tale
am batut incet, … aproape soptit,…
dar nu Mi-ai deschis.

Era primavara tarzie in cuvintele Mele
iar irisii Mei se crapau de ziua –
Lacrimioarele picurau roua de cristal
pe firul de iarba al iubirii mele razande
tacerile se sfaramau in cioburi rotunde
dimineata din Mine rasarea de niciunde…

…Dar tu n-ai cunoscut iubirea Mea
si-atunci am ras tristetii-n fata:
"Nici tu n-ai cunoscut inima Mea!"
si-am pland atunci -o lacrima de dor. . .-

Sarea Mi se uscase pe obraji si am zambit din nou
dar nu mai zambeam Eu, ci degetele Mele
si toata dragostea Mea intreaga
asa cum a ramas:
pecete pe inima Mea
Intreaga.