pe malul Gangelui atunci am plâns

până târziu – m-am cufundat în apa cu mirosuri

de fecale – şi mii de lacrimi în căuşul palmelor

am strâns – care frigeau ca jarul însufleţit de foale

şi care erau grele ca argintul viu

 

 

 

m-am ras pe cap chilug asemeni cu ceilalţi

hinduşi – şi m-am spălat cu zoaiele din

Gange – sperând să pot jertfi o clipă la masa

lui Brâncuşi – acolo unde Shiva stă ca

lotusul pe două picioroange

 

 

 

mi-am pus un sari alb aşa cum poartă

mirii – şi trepte-am început să urc

cu tălpile desculţe – e grea şi aspră calea

mântuirii – dar n-am văzut  oricât mi-am chinuit

privirea – un singur om dorindu-şi să renunţe

 

 

 

m-am prosternat apoi în brânci la idolii

de piatră – şi m-am lăsat străpuns de predici

ca de-o cange – iar azi când răscolesc cărbunii

care ard în vatră – mă redescopăr ca-nainte

de-a mă scălda în Gange