Incantaţii

 

„Eu am făcut pământul şi l-am creat pe om pe el. Eu am întins cu mâinile mele cerurile şi am dat poruncă întregii lor armate“ (Isaia 45:12)

 

Unde-i dumnezeul dumitale

scrijelit pe icoane – cu barbă

nerasă şi-ncâlcită – bade Ioane?

Unde vă e Christosul –  glotaşi

fără  minte – genunchiaţi prin

schituri şi-mbulziţi ca vitele-n staul

pentr-o sarmală şi-o lingură

de linte?

 

 

În Cartea Cărţilor – o carte

ca oricare – cu multe-nvăţături –

se zice – printre alte lucruri însemnate –

să nu furi! – Să n-ai alţi dumnezei alăturea,

la piept – nici chip cioplit să-ţi faci

spre rugăciune – luând măritul nume

în deşert! – Şi să-L cinsteşti din suflet –

mai ales la rău – precum cinsteşti

întru Christos –  „ cel înălţat in gratia

la Ceruri”  – pe mama şi pe tatăl tău!

Apoi – să nu ucizi – oricât de greu

ţi-ar fi – şi nici să preacurveşti, să minţi

ori să pofteşti mai mult decât s-ar cuveni!!!

 

 

Iar voi – drept credincioşii – descălecaţi

din daci – vă spovediţi la popă de păcate,

vă faceţi dumnezei din diavoli

şi furaţi în draci ! – Vă vindeţi sufletele la

tarabă – cine dă mai mult! – şi vă rugaţi

la idoli, ca grecii altădată, trecând din cult

în cult! – Ucideţi, preacurviţi, minţiţi şi puneţi

Christului cununi de spini! – Halal popor…

Halal creştini…