o pasăre cenuşie stă – şi mă
priveghează – din copacul ei
descărnat
 
ceasul n-a mai găsit de cuviinţă să se
vădească – şi
n-a mai sunat
 
mă priveşte – pasărea cenuşie – ţintă
în ochi – până mi se răceşte şi
măduva spinării – până ce îngheaţă
şi cad din cer – câte
una sau buluc – stelele – prefăcute – şi
ele – în cenuşă – de
prezenţa obsesivă (piază rea – pieziş
ascultată de soarta cea moartă) – de prezenţa
batjocoritoare – cât şi-o vrăjitoare – a
păsării
 
de sub pământ bulbucesc
suspinele unui monstru blajin – care
hălăduieşte acolo – din veac – ferecat în
adâncuri
 
şi faţa pământului se face
riduri-riduri – de la suspinele
bietului întemniţat – în propria-i
necredinţă
 
…nu mai am unde fugi – nu mai
am unde scăpa: toate
drumurile s-au sinucis: uite
aşa – s-au strâns
unul pe altul – de gât – cu
lungimea lor
insuportabilă – nejustificabilă – în faţa
contabililor livizi ai
universului – năpădit de
nepăsare  – şi de
buruiana cenuşii
 
stau – resemnat – ochi în
găvan gol – cu pasărea
cenuşie: tot jarul din vine se
stinge – prelinge – se
scurge – bucăţi lichide – precum lutul
asudat de coşmaruri – într-o
mocirlă: sunt ceasurile
pe care le-am tot amânat – de la
viaţă – şi acum – zac îngălate
îngăimate – cleioase – unele în
altele îmbrâncite – fără chip
fandosite – resorbite în orbirea de
Moarte – în lipsa de
ecou – de onorabilă – visătoare şi
aprig – brav vânătoare
Moarte
 
…doar o surzenie cronică
scrisă în nicio
cronică – a înjositei prin
zdrenţuire şi uitare – printre
schelete umflate de-orgolii călare – fosta doamnă
Moarte
 
 
…dacă însăşi Moartea a fost
părăsită de onoare – dacă însăşi
Moartea – nu se mai poate ţine în
şa – mândră şi
exemplară – dacă – deci
nici în Moarte nu mai ai nădejde – te-ntrebi:
unde ai ajuns – unde
s-a ajuns?
 
îmi plesnesc – explodează de
singurătate – unul câte unul
degetele mâinii
drepte – deci
nimeni nu va consemna – nu va
şti – ceea ce eu acum
spun – dau – către zadar
mărturie
 
…acum – am închis până şi găvanele foştilor
ochi – să
uit că exist – să uit să fiu
trist
 
n-ai cum să te opinteşti
afară din soartă – când
nu mai ai chef nici măcar
să-ţi chemi înapoi (ca pe câinii sloboziţi – peste
noapte – din lanţ) – Privirile – care
s-au ascuns – toate – găvozdite unele peste
altele – în lucrurile privite
 
lasă-le acolo – Privirile: poate ele
recunoscându-se una pe cealaltă
(privire privindu-se până la
osul privitului) – vor şti să
plângă – măcar
să plângă – ceea ce orbitele
tale – scobite şi
negre – nu mai sunt în stare şi-n
rost – să facă – s-au
dezobişnuit – pe bună dreptate: de ce să-ţi reverşi posibila
vlagă – peste ogoare însămânţate – burduşite deja cu sămânţa
a milenii de
zgură?