o, betie mizantropă
taci dracu' taci!

 


de frică să nu mor singură

mi-am lipit amintirile de naşterile mele

apoi le-am zdrobit pînă şi-au ţesut genele

cu nevoia mea de iubire

aşa au aflat că umblam după ele

proasta de tinereţe mă privea tîmp

gata să o ia la sănatoasa cu primul val de riduri

în care totul se agaţă de umbra unui înger debusolat

o, betie mizantropă

taci dracu' taci!

în umbra toamnei

primăvara şi-a făcut bagajele

a sortat culorile şi toate ţoalele pe marimi şi diverse ocazii

apoi a făcut nod marinăresc

tu, betie mizantropă

taci dracu' taci!

poate că o să plîng atunci

cînd ai să pleci

o să iei anii mei la pachet ca pe o marfă de contrabandă

care ar fi trebuit să aibă gînduri mai importante

decît ideea asta jalnică de singurătate

poate ai să crezi că mă lamentez

crezînd că sunt animalul de casă a lui dumnezeu

care a învăţat să meargă în două labe fără lesă la gît

port blazonul îngerilor sub epidermă

o, betie mizantropă

taci dracu' taci!