Multă zarvă undeva în depărtare…

 

 

Multă zarvă undeva în depărtare. Ceva ce se apropie, gălăcios, probabil ceva important. Le atrage atenţia. Se gândesc că este ceva important deoarece de obicei nu se agită lumea pentru ceva neînsemnat. Tabloul tipic: un tip, care pare să fie şeful, şi alţi doi, trei care îl păzesc. Lor nu le place să se amestece în asemenea scandaluri, dar acum inevitabilul se va produce pentru că acei indivizi dubioşi se îndreaptă fix spre ei. Respiră adânc şi se gândeşte. Are o fire paşnică, urăşte meciurile de box, nu suportă momentele când trebuie să sară la bătaie şi mai ales ţine prea mult la prietenii lui, iar asta înseamnă că nu vrea să îi bage în spital aşa …în loc de cadoul promis de Crăciun, da…o sticlă de vin ar fi mai potrivită. Îşi aruncă privirea în neant, pare că măsoară întunericul. În câteva minute grupul va fi lângă ei. Printre atâtea voci groase, i se pare că distinge un ţipăt slab de fată. Nu înţelege de ce, dar îl cutremură, ca şi cum s.ar fi lovit de un parapet cu maşina. Îşi dă ochii peste cap, mai trage un fum şi se ridică. Ceilalţi îl urmează. Cu toţii îşi îndreaptă privirile în direcţia acelora care le perturbă seara. Musafirii nepoftiţi se postează în faţa lor. Cel ce pare şeful le afişează un zâmbet maliţios. Trage ceva după el şi le dezvăluie gazdelor sursa acelui mic ţipăt feminin. Pe lângă faptul că i.a stricat liniştea serii, acum probabil vrea să îi propună un târg. Oare nu a reţinut că nu aşa vrea el să obţină o fată? Probabil era prea luat ultima oară. Cu mult tact îi cere să lase fata în pace. Drept răspuns, musafirul, îi trânteşte o palmă peste ochi fetei, încât aceasta se prăbuşeşte în omătul proaspăt depus. Vizibil iritat, ura persoanele care îndrăzneau să lovească o fată, îl întreabă ce doreşte. Noii veniţi izbucnesc în hohote demonice, în timp ce îi etalează frumuseţea fetei. Într.adevăr fata radia de frumuseţe. Avea trăsături fine, ochi mari şi pătrunzători, şi, în ciuda faptului că se vedea că a fost târâtă, era extrem de frumoasă. Îi pare atât de cunoscută, dar din cauza întunericului nu îşi putea da seama. Totuşi ceva suspect se întâmpla cu el: simte cum se înmoaie, cum suferă pentru ea, cum îl doare când ea mai primeşte o palmă. Prietenii lui îi observă dezorientarea şi îl trezesc la realitate. O tăcere mormântală se lasă între toţi. Doar vântul mai şuieră din când în când, iar ici-colo câţiva fulgi de omăt se învârt dezorientaţi. Atunci simte frigul şi îşi aţinteşte din nou ochii spre ea. Nu prea e îmbrăcată, probabil a fost, dar o vede cum tremură şi cum suspină ghemuită în acel mic troian de zăpadă. Cei care au adus.o se amuză pe seama ei. Se hlizesc cu toţii la noua lor jucărie şi, cu fiecare chin pe care îl îndură, râd şi mai aprins. Îşi simte sufletul cuprin de ură, de milă pentru fiinţa vulnerabilă, ce stă chircită în mijlocul lor. Mai întreabă o dată ce vor în schimb… Nu primeşte răspuns. Îl privesc indiferent, cu acea siguranţă a unui negustor stăpân pe marfa sa, şi îşi continuă spectacolul. Ridică fata în picioare şi astfel observă mici firicele de sânge pe chipul şi mâinile ei. Deja clocoteşte de furie şi începe să îi recunoască chipul. E fata care l.a făcut să tresară la prima lor ciocnire. Ea e cea care l.a făcut  să întoarcă capul după ea, deşi de obicei nu se întoarce după fete. Frumuseţea ei nobilă l.a îmbătat acum câteva zile când a zarit.o. Însă s.a simţit nevrednic de atenţia ei şi a trecut peste. Momentul de acum îl izbeşte cu forţa unui uragan. Oare chiar există dragoste la prima vedere? Nu, nu, el nu crede asta, el e tare, el e impasibil, insensibil, n.are voie să fie aşa. Dar totuşi de ce simte că moare de fiecare dată când ea este atinsă de pumnii acelor hoţomani? Prietenii lui nu îi înţeleg starea ciudată. Chipul îi este contorsionat într.o grimasă, ce îl face de nerecunoscut. Mâinile i se strâng în pumni din minut în minut şi îi priveşte cu o dorinţă arzătoare de a omorî pe cineva. Pare că nu se poate mişca şi îi ghicesc neliniştea. Se uită la el şi la fată. Privirile li s.au alipit şi nimic nu le mai dezlipesc. El îndrăgostit?! Poate e doar un moft de moment.

*

Se agaţă de privirea lui. I.a recunoscut silueta bine făcută încă de când erau foarte departe. Felul în care fuma aşa nonşalant, cum îşi aşezase trupul proptit de maşină, privirea pierdută în fum…toate acestea o făceau să îl recunoască imediat. Acum câteva zile, când a alunecat în braţele lui, a rămas fără aer. Deşi nu fusese ceva intenţionat, nu putuse să îi uite privirea. Simţea că a rămas pierdută lângă el. În ultimele zile l.a visat, a sperat să îl mai vadă, dar destinul nu a fost de partea ei. De fapt niciodată nu a fost norocoasă. Probabil că trebuia să se întâmple ceva rău, tocmai de aceea lucrurile au degenerat aşa. Seara asta a început fără să îşi dea seama. Se hotărâse să îl caute sau cel puţin să îi mai întâlnească privirea pentru un moment. Auzise că frecventează anumite locuri şi a decis să se aventureze pe acolo, deşi fusese avertizată că nu e locul potrivit de plimbare nocturnă pentru o fată. Era încăpăţânată, vroia să îi mai simtă prezenţa, privirea, parfumul. Şi a mers prin locurile indicate până în clipa când s.a rătăcit. Era beznă, nu ştia unde se afla, îi era frig. Se învârtea în cerc de câteva ore bune şi îi venea să se oprească şi să plângă. Îşi tot spunea „o să treacă, o să îl găsesc”. Încet îşi dădea seama de nebunia ce o făcea. Vroia să renunţe, să se întoarcă acasă şi să viseze la el, dar era prea târziu, mult prea târziu. Simte cum mai mulţi paşi se îndreaptă grăbiţi spre ea.  Nu ştia ce să facă: să fugă, să ceară ajutor. Dar dacă erau nişte oameni răi? Dacă vor să îi facă rău? Acelea au fost primele momente când spaima începea să se instaleze în sufletul ei. De undeva din spatele ei aude un fluierat insistent. La început refuză să se întoarcă şi îşi continuă excursia prin bezna pustietăţii. Tremură, dar încearcă să îşi reprime sentimentul de teamă. Îşi spune că totul va fi ok, le va da telefonul şi tot ce are şi o vor lăsa să plece. Dar desigur că şi de data aceasta a fost fraieră. Erau vreo patru inşi solizi, ce au inconjurat.o.  La început au fost drăguţi, de fapt erau nişte prefăcuţi cu măşti de îngeraşi. Au întrebat ce caută, iar ea a răspuns. Au întrebat cum arată acel băiat, ea a spus. S.au uitat la ea surâzând şi i.au spus că ei îl pot găsi. Atunci inima ei  s.a liniştit şi începuse să spere. Dar până să înţeleagă ceva, faţa ei s.a lovit de pumnul celui mai mare dintre ei. Nedumerită a început să se clatine. Toţi râdeau în hohote în timp ce o debarasau de hainele în plus. Acum simţea frigul cum îi înţeapă pielea. Întreabă ce i.a apucat, dar repede regretă greşeala. În următoarele minute s.a văzut vârâtă cu capul în zăpadă şi umplută de vânătăi. Simţea, parcă în reluare, cum pumnii se opreau pe trupul ei şi lăsau urme movulii. Ochii i se scăldau în lacrimi, iar ei se amuzau din ce în ce mai mult. Alţi doi tipi o ridică de braţe şi o proptesc pe picioarele ei. Se balansează stânga-dreapta datorită loviturilor. Apoi toată lumea se pune în mişcare şi începe să ţipe pentru că pur şi simplu era târâtă prin zăpadă. În unele locuri dădea de asfalt, simţea cum pielea i se dezlipea de pe trup şi rămânea în urmă pe cimentul umed. După aceea rănile intrau în contact cu zăpada şi parcă mai ameliorau puţin durerea. Dâre de sânge rămâneau impregnate pe zăpadă în urma grupului gălăgios. La intervale fixe de timp mai primea o palmă sau un picior în stomac. Scâncea, se încovoia, ţipa, dar parcă nu era auzită de nimeni. Oare în colţul acesta de lume nu există persoane care să o audă? Dacă se lua după aparenţe realiza că nimeni nu o va ajuta, nu o va scăpa, însă avea speranţa că acei oameni o vor târî la el. De fapt credea că aceasta era singura ei şansă să scape cu viaţă. La capătul unei străzi, unde printr.o minune oarecare un felinar pâlpâia slab, se opresc şi din nou o pun pe picioare. Cu o privire malefică, şeful îi şopteşte să zâmbească, o să se întâlnească cu Făt Frumos şi îi indică un alt capăt al străzii. Acolo îi observă silueta. Ar vrea să strige, dar este prea speriată de ameninţări şi pumni, încât preferă doar să îl observe. Se afla în mijlocul unui grup de băieţi aparent liniştiţi. Cu toţii fumează, dar el pare mai special. Pare un poet aflat în mijlocul lor pentru a le arăta sensurile vieţii. Privirea i se îneacă în fum şi pare că contemplă agitaţia în mijlocul căreia ea se afla. Ţipă,când îi ghiceşte privirea aţintită spre ei. Mutare greşită, în secunda următoare era târîtă spre el, dar continua să se agite, să ţipe cu ultimele puteri. Când, în sfârşit au ajuns destul de aproape, a putut să îi reţină privirea, a observat o umbră în care ea îi era cunoscută, dar probabil nu îşi amintea. Stătea ghemuită într.un troian de omăt şi tremura înghiţind lovitură după lovitură. Hărmălaia este întreruptă de vocea lui. Pentru ea sunetele acele erau divine. O calmau, o făceau să se simte în siguranţă. El vroia să o scoată din mâinile acelor monştrii. Nu prea reuşea, însă măcar încerca. Au ridicat.o şi a reuşit să îi acapareze privirea. Citea lucruri de mult uitate, mai avea puţin şi credea că era îndrăgostit de ea. Nu credea că există dragostea la prima vedere, dar oare de ce simte că în braţele lui toate căzăturile şi rănile ar fi uitate şi alinate? Îi observă schimbarea bruscă de comportament, observă că devine din ce în ce mai agitat, înţelege că vrea să facă ceva pentru ea, dar nu ştie ce. Acum regretă că l.a pus într.o situaţie atât de urâtă. Ceva o loveşte şi simte cum se afundă în zăpadă şi incet, incet totul se învăluie în întuneric, doar vocea lui cântând pe fundal ….

*

… o vede prăbuşindu.se şi simte cum sângele refuză să i se mai plimbe prin vene, simte că trebuie să facă ceva, orice. Se năpusteşte asupra adversarului, dar se loveşte de zidul celor din jurul lui. Musafirii îi fac semn că vor să facă un târg. Evident din ce în ce mai iritat se învârte ca un leu în cuşcă, dar reuşeşte să se abţină pentru a auzi ce au de spus. Solidari din fire, prietenii lui îl înconjoară în speranţa că va avea timp să se liniştească înainte să mai facă ceva, deşi şi ei erau îngrijoraţi deoarece fata aceea nu se mai mişca de câteva minute bune. Fiind pe teritoriul lor ştiau că în curând vor sosi ajutoare, doar trebuie să mai tragă de timp, nu aveau voie să facă greşeli. El citeşte gesturile prietenilor şi aparent se lasă în voia lor. Intruşii, deja nu îi mai putea numi oaspeţi datorită lucrurilor pe care le făceau, îşi expuneau târgul. Cu o tactică demnă de un mare comerciant preţul este expus: ca să o aibe alături de el trebuie să o câştige sau să o plătească. I se face silă de acest târg de carne vie, scuipă în ochii „comerciantului” şi îşi aprinde o ţigară. Toţi simt tensiunea din jurul lor şi aşteaptă ca bomba să explodeze. Între timp grupul lor s.a mărit. Ştirea a circulat repede şi din respect sunt alături de el, deşi nimeni nu înţelege de ce pentru o tipă trebuie atâta efort. Obişnuiţi să nu pună multe întrebări, îşi ocupă poziţiile şi aşteaptă semnalul. Toată lumea este nedumerită, atitudinea lui este de nerecunoscut. Mai are puţin şi rage, are ochii dilataţi de parcă ar fi tras intreaga noapte, dar noaptea de abea începe. Lucrurile devin din ce in ce mai dubioase şi toate acestea s.au petrecut în două minute. Vizibil depăşiţi numeric bat în retragere, încă parşivi ridică fata şi astfel îşi asigură spatele. De abea respiră, nu contează, e biletul lor afară din treaba asta murdară şi cu puţin noroc se vor alege cu ceva de pe urma ei. Se gândea că dorinţa de a o domina şi altfel creşte, n.avea timp de mici plăceri sexuale la ora asta, avea nevoie de bani urgent. Simte cum furia grupului mai mare scade. Normal, el o vrea pe ea şi ăia îi ascultă dorinţa şi nu or să îi rupă oasele. Acum se gândeşte să expună concret afacerea: ei doi ca doi mari şefi de trib se vor lupta, iar cel care câştigă ia fata şi primeşte o anumită sumă de la cel învins. Cu un mârâit primeşte un răspuns afirmativ. Un murmur străbate liniştea şi sparge rândurile. Toţi se uită la el prostiţi, iar el îi priveşte cu nişte ochi de criminal, aruncând din când in când o privire fetei, care acum zace la loc în zăpadă. Aruncă chiştocul, îşi dă geaca jos şi o aruncă peste ea. Ea o primeşte cu un geamăt de abea auzit, dar cel puţin avea siguranţa că e încă vie, că încă are pentru cine să îşi pună onoarea şi orgoliul la bătaie. Prietenii lui se strâng în jurul lui şi au o încercare de a înţelege de ce se agită, răspunsul este de nedesluşit şi în consecinţă nemulţumitor. Îşi urmează rolul bine stabilit dinainte şi formează un semicerc în spatele lui, deşi primesc un avertisment de a nu îl ajuta, de data aceasta e treaba lui. Toţi rămân cu gura căscată şi se înţeleg prin priviri ca la prima tentativă de trişa a adversarului să îi sară în ajutor şi să termine mai repede treaba, deoarece şi ei începeau să îşi facă grijă pentru fata care de abea mai avea sclipiri de viaţă în trup. În fine, toată lumea stă la locul atribuit, iar micul grup se depărtează vizibil, parcă laşitatea i.a înţepat cu venin. El se mai uită o dată la ea şi se aruncă asupra celui care se clătina rânjind ca un psihopat. Evident ştia mult prea bine unde să lovească, cum să imobilizeze, cum să dea cu pumnul, poate de aceea în următoarele secunde inamicul era aplatizat de greutatea lui şi de loviturile ce le încasa. Grupul cel mare, ca la un semnal făcut de un regizor, s.a repezit la cei trei muşchetari care fugeau cu coada între picioare, iar alţi doi, trei la fata care se zbătea în convulsii provocate de frig. În realitate totul s.a petrecut în câteva minute: cei patru inşi, care le.au invadat teritoriul, au fost azvărliţi direct la poarta spitalului, care de fapt era groapa de gunoi. După ce şi.a temperat furia, toată atenţia şi.a îndreptat.o către ea.  Din două mişcări se afla lângă ea. Urgent i.a dezbrăcat şi pe ceilalţi de geci şi hanorace, învăluind.o în ele. Cu toţii îi ghiceau mişcările şi îl ajutau, chiar dacă nu le.o cerea. Având grijă să nu o bruscheze, a ridicat.o şi a plecat în grabă cu ea cu tot. Ceilalţi au spart şirurile şi s.au pus să se plimbe prin jur, ca nu cumva acele personaje să revină. În timp ce ei se purtau ca nişte santinele, el…

*

El aleargă maşina la limita disperării, sfidând semafoarele. De pe bancheta din spate, ea respiră greu şi işi face simţită prezenţa prin mici gemete. O dor toate, capul îi vâjâie, iar felul în care derapează maşina îi dă stări de greaţă. Tot ce îşi aduce aminte este în ceaţă. El mai întoarce din când în când capul spre ea şi îşi controlează cu greu starea. Când vede cum râuleţe de sânge se scurg din trupul ei din toate direcţiile, îi vine să urle, să se izbească cu capul de volan. În sfârşit ajunge acasă, parchează dintr.o singură mişcare şi se repede la fată. O ridică cu grijă şi o strânge la piept. Urcă grăbit, dar foarte atent, scările, năvălind în casă ca un tătar. O aşează pe canapea, o mai acoperă cu câteva pături şi porneşte spre baie. Umple cada cu apă caldă, iar apoi se întoarce la fată. O priveşte şi sufletul i se umple de pace, de linişte. E prima fată în faţa căreia se fâstâceşte, se pierde. Îi e frică să o atingă, pentru ca mai apoi să nu cumva să creadă că i,a făcut ceva. Dar totuşi trebuie să o încălzească şi să îi cureţe rănile. O dezveleşte uşor, iar trupul vânăt şi trmurând îl umple de tristeţe. Se decide că nu are cum să o dezbrace de haine şi pleacă în căutarea unei foarfeci. După ce devastează jumătate din rafturi, găseşte şi se întoarce aproape instantaneu la ea. Cu inima ca un purice începe să  îi taie hainele. Mâinile îi tremură, iar la cea mai mică mişcare a ei tresare ca ars. Într.un final o dezbracă şi rămâne împietrit deasupra goliciunii trupului ei. Relizează că este ca o perlă rară nedescoperită, dar care trebuie îngrijită. Cu aceiaşi grijă o mută în apa caldă. La contactul cu apa fata începe să scâncească de durere. El o linişteşte şi îi curăţă rănile. Cu mişcări dibace parcă de doctor controlează fiecare rană. Apa, deja înroşită, o schimbă, iar apoi readuce fata in cadă. De data aceasta trupul ei pare mai omenesc. Fata începe să se trezească, iar el o ţine de mână şi se roagă să nu tragă concluzii greşite. O şterge cu cel mai moale prosop pe care l.a găsit, îi bandajează rănile grave, apoi o îmbracă cu nişte haine de ale lui. Într.un final pune fata aproape trează în pat. O înconjoară de perne, o înveleşte cu cât mai multe pături şi o sărută pe frunte. Crezând că a adormit se refugiază în bucătărie pentru a.i pregăti ceva cald de băut şi desigur pentru a mai fuma, chiar avea nevoie. Se simte ameţit, depăşit de tot ceea ce s.a întâmplat. Oare de ce a făcut atâtea pentru o fată?! Ce avea ea mai special? Poate acea privirea sinceră şi arzătoare care l.a marcat în ziua aceea. Aude zgomot în dormitor şi aruncă ţigarea neterminată. Ea îl întâmpină cu nişte ochi mari şi speriaţi, iar el surâde asemănând.o cu o pisicuţă speriată. Se uită la el şi tremură, pare că nu ghiceşte că el nu îi vrea răul. Nu ştie ce să facă, să se ducă lângă ea, să o lase puţin singură, să stea acolo. Nu vrea să pară penibil sau nesimţit sau cine ştie ce. O dilemă mare îl cuprinde. Ea îl soarbe din priviri şi în câteva secunde se îneacă în lacrimi. Atunci el nu a mai putut să îşi stăpânească instinctele şi a sărit lângă ea, cuprinzând.o în fortăreaţa braţelor sale.  Iniţial ea se zbate, dar cu cât el îi explică tot ceea ce a făcut, ea se linişteşte şi adoarme strângându.i mâna. Acum chiar se afla într.o situaţie penibilă: dacă se mişca o trezea, dacă rămânea aşa risca să înţepenească acolo. Dar ce nu face cineva din dragoste. Peste câteva ore se trezeşte. Îşi mijeşte ochii la el şi suspină, el o sărută cu afecţiune pe frunte şi fuge să îi aducă ceva de mâncare. Parcă timpul nici nu ar exista când sunt amândoi. Se întoarce, dar ea refuză să mănânce, iar el îi face tot felul de jucării, convingând.o intr.un final să mănânce tot. A stat la el aproape o săptămână. S.au împrietenit, a ajutat.o să îşi trateze rănile, în tot acest timp părăsind casa doar pentru a.i cumpăra ei mici atenţii. Se simţea în al nouălea cer, iar dragostea şi admiraţia pentru ea creştea, desigur că şi ea împărtăşea aceleaşi sentimente. Prietenii lui erau mulţumiţi de schimbarea aceasta, deoaree îl transformase dintr.o stană de piatră în om. El nu o forţa, doar stătea acolo aşteptând următoarea ei dorinţă. La câteva zile după ce rănile i se vindecaseră a dus.o acasă. Peste tot ieşeau împreună, unde îl vedeai pe unul erai sigur că apărea şi celălalt. Până la urmă unele poveşti se termină cu bine.

Trecuse un an de când s.au cunoscut în acel mod straniu, dar timpul nu a alterat ceea ce ei nutreau unul faţă de celălalt, ci doar creştea, dospea ca coca de cozonac. Se aflau în locul unde a început totul, el nu înţelegea de ce dorea să retrăiască acea zi. Numai că de data aceasta s.a asigurat că totul se va petrece în deplină siguranţă pentru ea. La sfârşitul nopţii au poposit la el acasă. Pentru prima dată în ultimul an şi.au spus că se iubesc, fiind ceva instantaneu, dar au spus amândoi în acelaşi timp ca la un semnal. Cu grijă, la fel ca în prima zi a purtat.o în braţe până în dormitor. Ea îl săruta plină de afecţine, lăsându.se în voia a tot ceea ce simţea, iar el descoperea încetişor toate cicatricele ei. Le ghicea prin haine, iar mai târziu le localiza plimbându.şi degetele peste trupul ei gol. La fel ca în prima seară, ea a adormit ţinându.l de mână. A sărutat.o pe frunte şi a adormit şi el, ascunzând.o în fortăreaţa braţelor sale. Tabloul perfect… doar orgoliu, dar ceva din privirea lui îi duce cu gândul că lucrurile sunt mult mai serioase. Şi analizând problema astfel lucrurile se vor termina rău…foarte rău…