pentru
clipele răvăşite  cu aripi de îngeri
dăruite în zori
pe piscuri de idile  roz şi violet
cu vânt sărat şi  dorinţă de evadare
în eter…
nu te iert!

pentru buzele rătăcite pe pielea mea
udă de mare
răscolindu-mi
firea în focuri de mistere
şi mâinile  modelând cenuşa
egoului meu într – o desăvârşită artă
nonconformistă
nu te iert!

am vrut să uit uitarea
rupând din tine
un sentiment ridat  încă sfâşiat de timp
slab       arzând     iubire
şi nu te iert!
dăruieşte  dăruirea!