ATUNCI CÂND

atunci când le vom da
carnea trupului nostru – tuturor celor care
au pierdut din carnea trupului
lor – oameni sau fiare – atunci când – din
inima noastră – vom
smulge – precum
Prometeu din vatra Olimpului – aprinsă
căldură  – şi-o vom dărui celor
de mult îngheţaţi în năpastă – atunci când
vom smulge – de bună-voie
stelele şi luna – din
pomul viselor noastre – şi vom
dărui Crăciunul – tuturor celor care
au uitat desăvârşit – în bezna suferinţei – de
Lumina din Iesle
 
doar atunci vom merita
vizita la vorbitor – a Lui
Dumnezeu: şi-i vom spune
acolo  – la vorbitor – numai despre câte
deznădejdi nenorociri şi dezastre am
văzut – în colibe cu mesele
goale – ale
mereu altora – şi
altora…numai
altora
 
mântuire va fi – de propria noastră
închisoare a ghiftuirii cu
bine – doar când vom lua
asupra noastră – răspunderea întregului
Rău
 
când vom lua din spinarea
preasupuşilor diavoli  –  povara zdrobitoare-a
ispitirii
***

CU TOATE CELE PATRU FEŢE


ştiu că trebuie să stai
mereu – cu spatele la
ceva
cineva
dar va veni – curând – din nou
vremea – când vei privi  – deodată – cu
toate cele patru
feţe ale
naşterii tale – în mistica
ţară din nori – cum
numai Dumnezeu – acum
mai poate
 
atunci – vei redeveni
cu adevărat – Fiul Lui:
Văzătorul
***

VINO CU MINE!

să vii – de Crăciun
cu mine – în aceeaşi biserică
friguroasă – tu javră
umflată
buburoasă!
 
să-L priveşti – dimpreună cu
mine – pe Pruncul cel
dezgolit – pe
Hristos Cel
Pribeag şi Sărac
Scuipat şi-Umilit!
 
nu se cade să-ţi cauţi
tu – un Dumnezeu mai
călduros decât al
meu: ori suntem copiii
aceluiaşi Dumnezeu – ori
Hristosul meu
zgribulit – va
bate război crâncen – cu
Veneticul tău – potrivit din
burtă şi guşă – cu
ticăloşia ta – puţind
încinsă şi râncedă – cât şi
credinţa-ţi!
 
vino cu
mine – tu jivină borţoasă  –  la
încercarea
Bisericii de Ger – pronaos la
Cer!