și ne privim insistent cu
ochi de melc pe sub piele
țesuturile noastre dau în clocot
oooooooooo lumină a nopților de vară dâră
lăsată de talpa naiadelor din flori. priviți!
priviți cum se ofilesc oasele noastre pe sub
aceste piei bătătorite căci
s-au plecat demonilor mari sau mici
pentru că aveau pene de struț cusute pe margini
credeau că sunt îngeri care prea lesne s-au dezgolit…
tu, ochiule mândru, încă n-ai învățat să privești
pe sub genele moarte si ai clipocit doar a izvor cu apele tulburi.

da. chiar simt. suntem un început de poveste
fără de trupuri fără sfârșit întrebările tale s-au născut
văduvite de răspunsuri mărețe aripă verde aripă de dor
cuprinde-mi căderile-n picaj aș vrea revăd în mine cum
se derulează invers filmul același film și uite
ne privim insistent
ne privim cu ochi de melc
ne privim pe sub piele
DANSÂND…