Ne leagă doar apropierea serii,
Ne bântuie o mare de-amintiri,
De partea mea e muntele-aşteptării
Şi către tine soarele-n priviri.
Ne-apropie celula-ngemănată,
Un joc ce nu rezistă peste ani.
Duşmanii tăi nu vor tăcea vreodată,
În timp ce-ai mei aruncă bolovani.
Ne leagă strîns atingerea de pleoape,
Un fâlfâit alert şi fără rost,
Cu tot ce-a fost aducere aproape
De-acum se va numi ,,mirific fost,,.
Îmi plânge geana cu timidă jale,
Prin mine curg doar stoluri de chemări.
Tu nu mai vii şi a-mplinirii cale
Se-ntunecă treptat cu renunţări.
Chiar dacă cred în basmul cu femeia
În care ştiu că tu eşti făt frumos
Şi sufletul pereche e scânteia
Ce-a strecurat un zâmbet luminos,
Tu ai trecutul tău primordial,
Eu am celula mea nemeritată.
Iubirea noastră e un ideal
Ce nu va fi posibil vreodată…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.