Făptură albastră ce-mi cutreieri simţirea,

Fiinţă aleasă ce-mi răscoleşti prin vene,

Creatură demonică ce-mi tulburi trăirea…

Fiară din vis ce mi te-arăţi prin semne!

 

Curată dorinţă ce-mi ucizi amăgirea,

Iubire celestă ce-mi scuturi privirea,

Amară plăcere ce-mi eşti de vină…

Tu calmă sortire nu-mi cere lumină!

 

Căldura ce-n piept se răceşte treptat

Cedând inimii puterea-i de viaţă,

N-aşteaptă prea mult întinsă pe pat

Să ţi se-ofere cu-n zâmbet pe faţă!

 

Nicicum n-am cum să mă fac înţeles

Trăind prin tine mereu când iubeşti,

Mă las întru totul ţie, n-am de ales,

Destinul şi soarta sunt drumuri fireşti.

 

Glosarul divin deschis la pagina ta

Şi amintirea-ţi ce înc-o mai port în minte,

Mă sperie crunt, n-am ce mai sta,

Între icoane cu tine, încă iubite şi sfinte.

 

Dar nu mă laşi să mor, ci mă iubeşti cu sârg,

Nu mai doreşti să fiu alături de pura ta fiinţă,

Mă plimbi ca sclav al tău din vamă-n târg,

Sperând să scapi de trupul tău şi umilinţă.