Ai trecut dincolo, la înapoiere ai sufletul agăţat de cer
atât de frumos te ridici în picioarele neînvăţate cu mersul
încât, în ochii tăi se naşte un imbold răscolitor
iar lumina vrei s-o dai la o parte cu mâna.

Timpul începe să te măsoare clipă de clipă
dintr-un orologiu bătrân rămas în fereastră.
Nimic nu este liniştit, totul se schimbă uimitor,
căutându-ţi ramăşiţele de putere în braţe,
te grăbeşti să cucereşti spaţiul până nu-i prea târziu.