gândurile mi se îndreaptă
spre apus în apa nopții sfâșiate
de coliții fiarei o să își scalde cuvântul
să se albească o să-l curețe până la os

eu am să-mi cumpăr din piața sclavilor o nouă zi
o zi frumoasă o zi înmiresmată în care o să-mi împreunez mâinile și
îngenunchiată o să cer
nu mare lucru
ci doar felii de floare roșie
de primăvară brodată cu fire noi
de sânge și puncte ușor spulberate

o să cer schimburi de vieți
dacă se poate
prietene al meu
lasă-mă-n ochii tăi
să mă odihnesc până mi se risipesc șoaptele și
gândurile până îmi cresc sandale cu tocuri înalte și
alte mâini muuuult mai curate cu care
să mai mângâi o dată cerul

apoi lasă-mă să iubesc sau să urăsc
mi-e tot una
și să mor de probă
la colț de stradă cerșind lumii
piața mondială și mai multă hrană
oamenilor din lumea a treia că în lumea a doua
deja se știe cum să se mănânce cu burțile pline
netezind ceafa celui sfârtecat
ce dumnezeu doar suntem oameni

și eu sunt omul cu mitul
un clovn care care a murit și aseară și
alaltă seară
în ropote de aplauze