Sărutul nopţii dintre ani, cuminte,
Îl dăruiesc pe fruntea unui vis
Aştern smerită salbă de cuvinte
Odă iubirii ’ntr-un poem nescris.

Frâng clipele pe altarul unui dor
Sfinţit în muguri de lumină vie
Zăgazuri cad şi-un râu tulburător
Inundă tainic dragostea-mi târzie.

Păşind în noaptea de sărut nebună
Pe tălpi port încă năluciri de astre
Veşmânt ţesut din razele de lună
Îmbracă-nsingurările-mi albastre

E visul prizonier într-o lagună
Din paradisul sufletelor noastre
Mărgăritare de cuvânt cunună
Clipele frânte în tăceri sihastre…