în dimineţi evadate din noapte
în lumina care deschide uşa spre firul de iarbă
dansul privighetorii e poartă spre veri
adormite-n poduri şubrede

există iubire
în anotimpuri
ascunse-n nemulţumiri oarbe la apogeu
cerul aşează îmbrăţişarea albastră pe umeri
te simt
străluceşti între mine şi vină

am strâns iubire
din felinare aprinse de margini de drum
gânduri în miez de clipă
lasă umbra să plimbe nostalgia
şoapte le-aşez în urma unei nopţi
să-mi hrănescă somnul

poate-ntr-o altă viaţă
mă chemi să intru-n ploaia ta
să am de unde curge veşnic.