O zi fără tine – e beznă. Două, trei… – insomnii. Te rog! Scrie-mi, două cuvinte!… Mu-mu-mulţumesc!
Bravo! Viţel la poartă nouă! zise în gând, împăturind biletul. Plecă să-şi caute iubirea.
Merse şi merse, din poartă-n poartă, până dădu norocul peste ea. Dădu, aşa de tare, că se prezentă la medic:
– Please, adeverinţă că sunt vie!
El se uită spre telefon.
– Nu, nu e cazul să sunaţi la 112! Jur, sunt întreagă la minte, chiar mi-am găsit jumătatea, dar nu se angajează într-o relaţie, vrea referinţe despre mine. I-am arătat hârtia aceasta şi mi-a cerut adeverinţă. Citiţi!
Regrete eterne! – două, nu?
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.