Otrava raiului

şi-a semănat chiar Dumnezeu grădina

cu vii havuze de amărăciune

din care  –  însetaţi  –  sorb îngerii lumina

crezând că-i un nou foc de rugăciune

 

dar aripile li se zbat agonic

şi-şi uită firea vastă  –  dumnezeie:

cucuta frângerii îşi face-ncet lucrarea

şi îngerii simt miros de femeie

*

Aici în est

aici în est  –  nimeni nu mai caută soarele

aici în est  –  insomnia şi umilinţa se

iau la întrecere  –  care ucide mai

repede  –  şi cât

 

aici în est  –  a-ncetat să se-ntrebe

cine  –   de ce sau cum  –  doar

cât

 

aici în est nimeni nu mai ştie să plângă  –  doar

să se plângă    –   nimeni nu mai are ţară sau

viitor  –  numai resemnat geamăt

 

aici în est  –  nimeni nu se naşte  –  doar

pleacă  –  nimic nu se-ntâmplă  –  ci se

suportă

 

aici în est să veniţi  –  dezvăţaţilor de

tragedie  –  dacă vreţi a vă-nvăţa să

triumfaţi dezastruos asupra lui Dumnezeu  –  apoi

să vă priviţi  –  din genunchi  –  inima răsturnată

grotesc şi patetic  – în troacă

 

est  –  medicamentul oftalmologic  –  pentru a

nu mai zări decât bezna  –   eventual

să auzi prepararea minuţioasă a sputei şi

puhoaielor de spurcăciune a vorbei  –  pentru

celebrarea Calvarului fără Golgotă

 

varavele mestecă spini şi-şi bat piroanele-n

cap  –  apoi stau în cap  –   ghiftuindu-se cu piroane  –  apoi cer de

lucru   –  nevăzutului  –  pe care-l botează

“Pilat”: isterizat  –  Iuda iese la pensie  –  vânzându-şi la

licitaţie  –  frânghie şi copac

ţarina olarului face criză de disperare: falimentul

ultim  – al formelor

 

în sunet şi plâns  –  nimeni

în est  –  nu mai crede: soarele răsare  – noptatic  –  la

nord

*

Glorii bizantine

în pulberi vei afla soarta măririi

de mlaştini e cuprins Augusteonul :

toţi împăraţii prefăcut-au tronul

în cuib de-odihnă unde-şi petrec somnul

negrele scorpii şi cameleonul

 

durerea strânsă-n dungi de diademe

plânge-ntre mirţi  –  pe malul Propontidei  –

viscol de oşti  –  ce frământat-au theme

azi doar luciri de val sunt  –  şi trireme

trec peste ele gustul aguridei

 

a fost odată ca-n poveşti trufaşe

au fost nebune visuri dumnezee :

au mai rămas doar albe stânci golaşe

strigătu-n noapte-al  Păsării Vrăjmaşe  –

pe fund de ape  –  tainice camee

*

Când scrii o carte

când scrii o carte  –  e precum

cancerul : o tumoare

incontrolabilă  –  care creşte  –  tot

creşte  –   monstruos de clară

înafară de tine şi de orice

putere a ta  de-a o opri  –  de-a-ţi

oferi  –  tu

ţie  –  alternativa

adevăratei  vieţi

 

când o sfârşeşti  –  sfârşeşti

de-a mai avea habar  –  pe ce

lume te afli : Medicul Divin  –  te asistă

neputincios  : avortezi

în sfârşit   –  Monstrul

*

Când vine moartea să mă ia

când vine moartea să mă ia

ruşine mi-e că n-am ce-i da:

trupul a divorţat de mine

sufletul mi-e răpit la zâne

 

când vine moartea să mă ia

o simt de parcă-i sora mea :

o-apucă plânsul şi suspină :

“vai  –  oame singur  –  fără vină”

 

când vine moartea să mă ia

vine  –  dar inima i-e grea…

ce-o să le zică-acolo  –  sus :

din mine  –  câte-ar fire  –  nu-s…

 

grea slujbă să fii moartea mea :

amuşinezi o urmă rea…

stârv de poet : e-o ironie…

metaforă  –  cel mult  –  să fie

de pus pe flori şi năsălie…

*

Don Juan de Styx

trubaduresca moarte-mi toarnă în urechi

veninuri noi şi rare  – bârfe vechi

şi semne-mi face să păşesc prin ierburi

să fac înrourate băi de herburi

 

şi sora moarte mâna îmi sărută

precum smeritul Iuda pe Hristos

căci mă va vinde scump şi merituos

la nori  –  la păsări  –  neguri şi cucută

 

cât de râvnit voi fi de seve şi metale

cât eros nevricos îi va costa pe gnomi

cât se vor gelozi şi silfii gentilomi

şi zânele cât se vor dedulci la jale

 

când mă voi arăta  –  Don Juan de Styx

în giulgiul violet pe post de frac

şi voi semna cu sângele din pix

dovezi că nu mă fraiereşte-un drac

*

Singurătatea vizitatorului

grăbit vizitator în trecere prin mine :

nimic din ce-i prin jur nu-mi aparţine

străin şi singur  –  astăzi n-am cui spune

că-mi este rău  – nici despre cele bune

 

oricât aş suferi de monştri şi jivine

tac şi greşesc  –  şi somnul nu mai vine :

pe marea blestemată  –  blestem iar

căci doar uitarea nu e în zadar

 

şi trece azi  – şi vine iarăşi mâine

cât de străine-s zilele străine :

trec printr-o viaţă ce nu-mi aparţine

tot întrebându-mă de unde vina vine

 

şi e apus de patru ori pe zi

până şi demonii-ncetează a râvni :

ce-nseamnă eu şi mine  –  nu voi şti

oricând să mor  –  un altul va muri

*

Îndemn către cavaleri

nici o şansă  –  cavaleri  –  în oglinzile posace

nu se poate năvăli  –  nu se pot planta panaşe:

când argintu-n plumb schimbat lumile spre-adânc le trage

nici pe Lancelot du Lac nu-l acuzi de gânduri laşe

 

aţi venit de din departe  –  aducând parfum de sânge

rug purtaţi pe-armuri şi-n inimi :  nu vă încleiaţi în carte…

nu se scrie  epopee  –  orice aripă se frânge

însuşi Dumnezeu Preabunul priveşte în altă parte

 

trâmbiţe spre nori sunaţi  –  şi retragerea vă fie

înţeleaptă renunţare la cenuşile din vie:

când din balele de melci lire se întind pe zare

cavaleri  –  c-un fulger mat  –  luminaţi culmi trădătoare

 

când domniţele de ieri  –  azi pierdut-au inorogul

când incendiul de apostol  – de toţi e numit “milogul”

înţelegeţi: doar în ceruri nu miroase a bordel

doar în ceruri rugăciunea nu e luată drept hotel

 

ştiu  –  pe coif se zvârcoleşte scrumu-a mii de cruciade

mutaţi muntele-mplinirii   –  brânci daţi jocului de spade:

nu-ncercaţi să-ntoarceţi brazda otrăvitelor paragini

altfel cerul dezlipi-va spre zadar a voastre pagini

 

nu vă cheme altă slovă decât  –  sacru  –  El-Graalul

pentru luntre  –  Empireul fie valul  –  fie malul  –

din melancolii de raze învăţaţi iar alfabetul

de la îngeri de lumină cuceriţi din nou secretul

 

daţi semnalul  – cei valizi  –  îndemnaţi cu pinteni visul:

în galopu-i disperat să vă şteargă din sorţi scrisul

nici o şansă  –  cavaleri  –  în oglinzile posace

nu se poate năvăli  –  nu se pot planta panaşe…

 

în luciri de vămi pustii  –  peste-adâncul care tace

sufocaţi de riduri crinii  –   cad  –  apele să le-ngraşe…

*

Eu, barbarul

eu  –  barbarul  –  din mila lui

Dumnezeu  –  rege al Cosmosului  –  şi duce al

tuturor anexelor neştiute-ori ştiute-ale

Întârziatei Creaţii   –  am făcut frig în cripte şi-n sânge  –  am sleit

copacii de verde otravă   –  am secat inima

izvorului lumii  –  pidosnic

 

am vrut să fiu cel dintâi şi singur am fost   –  care

să dea mărturie pentru voi toţi  : în silă

năuci  –  vă-nşiraţi pe calea

sclavilor  –  murmurând ipocrite  – greţoase

binecuvântări  –  către gâde

 

eu  –  barbarul  –  început şi sfârşit al

minciunii  – eu  –  barbarul

necurmat de nimic   –   acces de vomă al

spaţiului  –  al

(amanetate au malaise de Judas) inimilor

eu  –  barbarul  –  am frânt  –  cu

strigăt zănatic  –  de stânca Adevărului

spada  –  şi-acum vă înfrunt

 

mă şterg de mine însumi  –  şi

vă sfidez  –  tragic arici al ţintelor voastre : prin mine  –  barbarul

vă ucideţi pe voi  –  nebunìi şi

trădare

 

sunt ultimul ceas al tuturor celor

vii vinovaţi   –  şi primul cântec de libertate al

celor morţi pentru crimă:  eu  –  barbarul  –  fir de salivă

gingaşă  –  ne-ndurător dar al

Parcelor  –  care fedeleş vă-nconjoară

coconi

 

din mine  –  leagăn de viermi inspiraţi  –  peste eoni

naşte-se-va zborul de flutur  –  şi

lumini se va face câmpia  –  azi înnoptată

bântuită de iele şi hâdele spaime  –  din mine se va

zgudui   –  opinti cataclismic  –  spre Munte  –  în frunte cu

Stele  –  pământul  –  din mine

din acest gâtlej   –  străpuns azi de purpuria

săgeată  –  ţâşni-va răget de leu  –  neguţat pe-un

cântec de lebădă: şi Soarele va da semn prin

urgie de raze şi trăsnet   –  vederii

*

Bătrân Ovidiu

străin  –  barbar şi

singur  –  exilat dintre limbile-nţelese cu

mine : un ovidiu al

lumii  –  fără pace  –  fără veşti  –  cu

lacrimi secate

 

am decăzut dintr-o împărăţie  –  căreia

numele i-am uitat  –  şi

adresa

 

în această limpezime alburie  –  incertă

între gheţuri sloită  –  nu

sunt demult: ieri

culegeam flori de foc  –  şi

făceam salturi mortale  –  în divine

alcooluri

 

acum  –  locul e

spaimă de loc: când   –  silit de vânturi

marine  –  mă smulg dintr-un ghioc de

nimic  –  ştiu că

niciodată nu-i voi revedea  şi-nţelege scobitura

spiralei  –  şi plâng

moartea  nepreţuitului cefalopod

anonim  –  care sunt : orice loc ulterior

disperat bocet devine  –  pentru tot ce

o clipă-nainte  –  n-am fost

schelet   –  sevă  –  contur  –  ori

trăire atroce

 

pretutindeni  –  se conspiră la

prelucrarea adevărului

 

undeva  –  într-o mistică ceaţă

se-ascund   – se-nghesuie

pedepsite obscur  –  sumedenii de nume şi lucruri  –  pe care

când le voi regăsi  –  voi şti

denumire  –  dinastie şi rost   –  ce rezerve de

inimaginabile zboruri  –  aveam

cândva  –  undeva

eu  –  imperator

 

dar veşti nu mai vin  –  şi speranţa

a-mbătrânit   –  s-a decolorat

odată cu mine

*