Otrava raiului
şi-a semănat chiar Dumnezeu grădina
cu vii havuze de amărăciune
din care – însetaţi – sorb îngerii lumina
crezând că-i un nou foc de rugăciune
dar aripile li se zbat agonic
şi-şi uită firea vastă – dumnezeie:
cucuta frângerii îşi face-ncet lucrarea
şi îngerii simt miros de femeie
*
Aici în est
aici în est – nimeni nu mai caută soarele
aici în est – insomnia şi umilinţa se
iau la întrecere – care ucide mai
repede – şi cât
aici în est – a-ncetat să se-ntrebe
cine – de ce sau cum – doar
cât
aici în est nimeni nu mai ştie să plângă – doar
să se plângă – nimeni nu mai are ţară sau
viitor – numai resemnat geamăt
aici în est – nimeni nu se naşte – doar
pleacă – nimic nu se-ntâmplă – ci se
suportă
aici în est să veniţi – dezvăţaţilor de
tragedie – dacă vreţi a vă-nvăţa să
triumfaţi dezastruos asupra lui Dumnezeu – apoi
să vă priviţi – din genunchi – inima răsturnată
grotesc şi patetic – în troacă
est – medicamentul oftalmologic – pentru a
nu mai zări decât bezna – eventual
să auzi prepararea minuţioasă a sputei şi
puhoaielor de spurcăciune a vorbei – pentru
celebrarea Calvarului fără Golgotă
varavele mestecă spini şi-şi bat piroanele-n
cap – apoi stau în cap – ghiftuindu-se cu piroane – apoi cer de
lucru – nevăzutului – pe care-l botează
“Pilat”: isterizat – Iuda iese la pensie – vânzându-şi la
licitaţie – frânghie şi copac
ţarina olarului face criză de disperare: falimentul
ultim – al formelor
în sunet şi plâns – nimeni
în est – nu mai crede: soarele răsare – noptatic – la
nord
*
Glorii bizantine
în pulberi vei afla soarta măririi
de mlaştini e cuprins Augusteonul :
toţi împăraţii prefăcut-au tronul
în cuib de-odihnă unde-şi petrec somnul
negrele scorpii şi cameleonul
durerea strânsă-n dungi de diademe
plânge-ntre mirţi – pe malul Propontidei –
viscol de oşti – ce frământat-au theme
azi doar luciri de val sunt – şi trireme
trec peste ele gustul aguridei
a fost odată ca-n poveşti trufaşe
au fost nebune visuri dumnezee :
au mai rămas doar albe stânci golaşe
strigătu-n noapte-al Păsării Vrăjmaşe –
pe fund de ape – tainice camee
*
Când scrii o carte
când scrii o carte – e precum
cancerul : o tumoare
incontrolabilă – care creşte – tot
creşte – monstruos de clară
înafară de tine şi de orice
putere a ta de-a o opri – de-a-ţi
oferi – tu
ţie – alternativa
adevăratei vieţi
când o sfârşeşti – sfârşeşti
de-a mai avea habar – pe ce
lume te afli : Medicul Divin – te asistă
neputincios : avortezi
în sfârşit – Monstrul
*
Când vine moartea să mă ia
când vine moartea să mă ia
ruşine mi-e că n-am ce-i da:
trupul a divorţat de mine
sufletul mi-e răpit la zâne
când vine moartea să mă ia
o simt de parcă-i sora mea :
o-apucă plânsul şi suspină :
“vai – oame singur – fără vină”
când vine moartea să mă ia
vine – dar inima i-e grea…
ce-o să le zică-acolo – sus :
din mine – câte-ar fire – nu-s…
grea slujbă să fii moartea mea :
amuşinezi o urmă rea…
stârv de poet : e-o ironie…
metaforă – cel mult – să fie
de pus pe flori şi năsălie…
*
Don Juan de Styx
trubaduresca moarte-mi toarnă în urechi
veninuri noi şi rare – bârfe vechi
şi semne-mi face să păşesc prin ierburi
să fac înrourate băi de herburi
şi sora moarte mâna îmi sărută
precum smeritul Iuda pe Hristos
căci mă va vinde scump şi merituos
la nori – la păsări – neguri şi cucută
cât de râvnit voi fi de seve şi metale
cât eros nevricos îi va costa pe gnomi
cât se vor gelozi şi silfii gentilomi
şi zânele cât se vor dedulci la jale
când mă voi arăta – Don Juan de Styx
în giulgiul violet pe post de frac
şi voi semna cu sângele din pix
dovezi că nu mă fraiereşte-un drac
*
Singurătatea vizitatorului
grăbit vizitator în trecere prin mine :
nimic din ce-i prin jur nu-mi aparţine
străin şi singur – astăzi n-am cui spune
că-mi este rău – nici despre cele bune
oricât aş suferi de monştri şi jivine
tac şi greşesc – şi somnul nu mai vine :
pe marea blestemată – blestem iar
căci doar uitarea nu e în zadar
şi trece azi – şi vine iarăşi mâine
cât de străine-s zilele străine :
trec printr-o viaţă ce nu-mi aparţine
tot întrebându-mă de unde vina vine
şi e apus de patru ori pe zi
până şi demonii-ncetează a râvni :
ce-nseamnă eu şi mine – nu voi şti
oricând să mor – un altul va muri
*
Îndemn către cavaleri
nici o şansă – cavaleri – în oglinzile posace
nu se poate năvăli – nu se pot planta panaşe:
când argintu-n plumb schimbat lumile spre-adânc le trage
nici pe Lancelot du Lac nu-l acuzi de gânduri laşe
aţi venit de din departe – aducând parfum de sânge
rug purtaţi pe-armuri şi-n inimi : nu vă încleiaţi în carte…
nu se scrie epopee – orice aripă se frânge
însuşi Dumnezeu Preabunul priveşte în altă parte
trâmbiţe spre nori sunaţi – şi retragerea vă fie
înţeleaptă renunţare la cenuşile din vie:
când din balele de melci lire se întind pe zare
cavaleri – c-un fulger mat – luminaţi culmi trădătoare
când domniţele de ieri – azi pierdut-au inorogul
când incendiul de apostol – de toţi e numit “milogul”
înţelegeţi: doar în ceruri nu miroase a bordel
doar în ceruri rugăciunea nu e luată drept hotel
ştiu – pe coif se zvârcoleşte scrumu-a mii de cruciade
mutaţi muntele-mplinirii – brânci daţi jocului de spade:
nu-ncercaţi să-ntoarceţi brazda otrăvitelor paragini
altfel cerul dezlipi-va spre zadar a voastre pagini
nu vă cheme altă slovă decât – sacru – El-Graalul
pentru luntre – Empireul fie valul – fie malul –
din melancolii de raze învăţaţi iar alfabetul
de la îngeri de lumină cuceriţi din nou secretul
daţi semnalul – cei valizi – îndemnaţi cu pinteni visul:
în galopu-i disperat să vă şteargă din sorţi scrisul
nici o şansă – cavaleri – în oglinzile posace
nu se poate năvăli – nu se pot planta panaşe…
în luciri de vămi pustii – peste-adâncul care tace
sufocaţi de riduri crinii – cad – apele să le-ngraşe…
*
Eu, barbarul
eu – barbarul – din mila lui
Dumnezeu – rege al Cosmosului – şi duce al
tuturor anexelor neştiute-ori ştiute-ale
Întârziatei Creaţii – am făcut frig în cripte şi-n sânge – am sleit
copacii de verde otravă – am secat inima
izvorului lumii – pidosnic
am vrut să fiu cel dintâi şi singur am fost – care
să dea mărturie pentru voi toţi : în silă
năuci – vă-nşiraţi pe calea
sclavilor – murmurând ipocrite – greţoase
binecuvântări – către gâde
eu – barbarul – început şi sfârşit al
minciunii – eu – barbarul
necurmat de nimic – acces de vomă al
spaţiului – al
(amanetate au malaise de Judas) inimilor
eu – barbarul – am frânt – cu
strigăt zănatic – de stânca Adevărului
spada – şi-acum vă înfrunt
mă şterg de mine însumi – şi
vă sfidez – tragic arici al ţintelor voastre : prin mine – barbarul
vă ucideţi pe voi – nebunìi şi
trădare
sunt ultimul ceas al tuturor celor
vii vinovaţi – şi primul cântec de libertate al
celor morţi pentru crimă: eu – barbarul – fir de salivă
gingaşă – ne-ndurător dar al
Parcelor – care fedeleş vă-nconjoară
coconi
din mine – leagăn de viermi inspiraţi – peste eoni
naşte-se-va zborul de flutur – şi
lumini se va face câmpia – azi înnoptată
bântuită de iele şi hâdele spaime – din mine se va
zgudui – opinti cataclismic – spre Munte – în frunte cu
Stele – pământul – din mine
din acest gâtlej – străpuns azi de purpuria
săgeată – ţâşni-va răget de leu – neguţat pe-un
cântec de lebădă: şi Soarele va da semn prin
urgie de raze şi trăsnet – vederii
*
Bătrân Ovidiu
străin – barbar şi
singur – exilat dintre limbile-nţelese cu
mine : un ovidiu al
lumii – fără pace – fără veşti – cu
lacrimi secate
am decăzut dintr-o împărăţie – căreia
numele i-am uitat – şi
adresa
în această limpezime alburie – incertă
între gheţuri sloită – nu
sunt demult: ieri
culegeam flori de foc – şi
făceam salturi mortale – în divine
alcooluri
acum – locul e
spaimă de loc: când – silit de vânturi
marine – mă smulg dintr-un ghioc de
nimic – ştiu că
niciodată nu-i voi revedea şi-nţelege scobitura
spiralei – şi plâng
moartea nepreţuitului cefalopod
anonim – care sunt : orice loc ulterior
disperat bocet devine – pentru tot ce
o clipă-nainte – n-am fost
schelet – sevă – contur – ori
trăire atroce
pretutindeni – se conspiră la
prelucrarea adevărului
undeva – într-o mistică ceaţă
se-ascund – se-nghesuie
pedepsite obscur – sumedenii de nume şi lucruri – pe care
când le voi regăsi – voi şti
denumire – dinastie şi rost – ce rezerve de
inimaginabile zboruri – aveam
cândva – undeva
eu – imperator
dar veşti nu mai vin – şi speranţa
a-mbătrânit – s-a decolorat
odată cu mine
*
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.