Jurnalul meu

Călătoria

Călătoria / Scrisoare deschisă / Han pustiu / cuvintele vor semăna dezastre/ Traversăm zadarnic un concert


Călătoria
moto: viaţa seamănă uneori cu
o călătorie scurtă, foarte scurtă.
————————————-
 
călătoresc cu un camion hodorogit
şi am cel mai incomod loc
 
nu ştiu încotro merge,
nici şoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung
 
lumea urcă şi coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic
 
călătorii se ceartă şi se încaieră
pentru cele mai bune locuri
 
pe al meu nu-l doreşte nimeni
 
într-o seară
şoferul s-a răstit la mine:
coboară că am ajuns la cap!
 
am deschis ochii mari,
eram în acelaşi loc
 
Scrisoare deschisă
 
Stimată doamnă, pic de somn
Şi veştile mă întristează
Că vine iar acelaşi domn
Şi-mi bate-n uşă la amiază
Lăsaţi-mi draperia trasă
Şi storurile fără fantă
Că vin tristeţi care m-apasă
Cu energie radiantă;
Şi nu-nţeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat şi buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Şi-am să m-ascund ca arlechinul
În nu ştiu care colţ de zarcă;
 
Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Şi m-au pisat atâtea tare
Cum se pisează grâu-n piuă:
Aş vrea să dorm şi nu mai pot
Că mi s-a suspendat permisul
Patrulele precum socot
Vor cere să le spun şi visul
La care încă n-am ajuns
Că patul meu e prea departe
Şi vine frig şi m-a pătruns
Că geamurile vieţii-s sparte
 
Han pustiu
 
Îmi plouă-n viaţă ca-ntr-un han pustiu
Cu pete mari de mucegai
Când vin căruţele cu cai
Şi căruţaşi după rachiu
 
Şi-mi bate burniţa măruntă
Prin tavanul coşcovit, pereţii
S-au lăsat din zbor pe zid ereţii,
Speriindu-mi liniştea căruntă
 
Mi-a intrat singurătatea-n oase
Şi au plecat ca să se culce
Domniţele ce beau vin dulce
Din damigene pântecoase
 
Şi plouă cu melancolie
Că nici o nuntă nu se face
În hanul meu de-un veac încoace
Şi toată lumea e pustie
 
E mort de mult orice alai
Că doarme orice zurbagiu
Şi nu mai vin căruţi cu cai
Şi căruţaşi după rachiu
 
cuvintele vor semăna dezastre
 
cuvintele vor semăna dezastre
trubadurii vor cânta poeme
şi în grădinile boeme
va ninge cu petale de pe astre
 
un dor de viaţă iarăşi va irumpe
zăvozii străzii muşcă fără lanţ
perceptorii lumii la bilanţ,
cartelele de trai le vând mai scumpe
 
hienele de felul lor avide
şi-au lipit pe faţă câte-o mască
au şi ele dreptul să trăiască
în congregaţii, sindicate sau partide
 
suntem împinşi cu toţi într-o arenă
ce se strâmtează-n fiecare zi
ce greu se mai conjugă azi a fi
când uşa ne-o păzeşte o hienă!
 
 
Traversăm zadarnic un concert
 
Meduze blând coboară în priviri
Latente umbre părăsesc păduri
Sintagmele cu ultimii sperjuri
Mizează pe-un buchet de trandafiri
 
Învălmăşiţi  în moara de cuvinte
Înalt catargul, vântul de la pupa
Busolele fac ţăndări cupa
Sus ancora şi numai înainte!
 
O altă Terra Nova ne aşteaptă
Halucinant în veacurile târzii
Îngheaţă toate spaimele în vii
Şi mor lăstuni pe fiecare treaptă
 
Închidem strâns sextante şi hublou
Adoarme ţărmul pe un banc deşert
Şi traversăm zadarnic un concert
Ca-ntr-un preclasic anonim tablou
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top