Deruta pluteste între noi
lansând racheta fricii si a incertitudinii.
Universul pare mult prea mare
si sentimentele se unesc în funii groase,
Sperând să ajungă la cer
puternice şi spornice, gata de trăire.
Explozia ne-a luat prin surprindere
şi ne-am căutat pierduţi rămăşiţele
Prin cenuşa caldă a vulcanului din noi
care erupea pentru prima dată.
Am scos mâna înmănuşată pe fereastra sufletului
pipăind fărâma de iubire,
I-am auzit scâncetul de bebeluş şi am ştiut
încă de atunci că va deveni mare,
Că mă va domina şi va face din mine o învinsă,
căci, privind-o în ochi
I-am simţit adorarea şi flacăra
ce pâlpâia gata să mistuie,
I-am simţit ciudata strângere de mână
ca pe o încolăcire vrăjită,
Ce părea să se lipească tatuaj definitiv,
sunet de harpă şi lucire de stea.
Iubirea se contopea cu bulversarea din mine
făcând-o nesperat de dulce
Şi de suportabilă,
limitele dispăreau şi zburam amândoi,
Aveam aripi de lumină vibrantă
şi pluteam dincolo de soare,
Într-un alt univers, într-o altă căutare de noi şi de nou,
Într-o plăcută conlucrare cu îngerii
şi cu depărtarea de toate…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.