Comments for Eminescu omagiul romanesc adus omului at http://www.revistanoinu.com , comment 1 to 3 out of 3 comments http://www.revistanoinu.com Fri, 10 Sep 2010 21:52:31 +0100 FeedCreator 1.7.3 http://www.revistanoinu.com/30-de-zile-in-Siberia-cu-profesorul-Mihai-Iacobescu.html?catid=#comment-113 ...frumusete in idei, ce titlu frumos. Ce indivizi ciudati. - florin ienasesc Wed, 24 Jan 2007 12:08:03 +0100 http://www.revistanoinu.com/30-de-zile-in-Siberia-cu-profesorul-Mihai-Iacobescu.html?catid=#comment-111 Norocul vã petrece Cu acest vers incep sa-mi pun intrebari indoielnice despre marele poet. Fiindca demonstreaza pana la sfarsitul vietii ca nu crede-n Dumnezeu Ba chiar se substituie Lui, as indrazni sa cred. Poate gresesc. De ce? Norocul, chiar daca este un joc al intamplarii (poate atunci cand nu-l ai), oamenii il atribuie lui Dumnezeu. Atunci cand il au,nu uita sa multumeasca celui care l-a trimis. Deci Dumnezeu are grija de creatiile Sale iar oamenii, chipuri de lut se bucura, deci sunt fericiti.. Judecand moral, as putea banui o instabilitate psihica la Eminescu. Fiindca ce fel de om e acela care, putin mai devreme este dispus sa piarda totul pentru imbratisarea de-o ora a unei femei, si, dupa ce este convins ca femeia respectiva nu merita, se inchide in sine, nu mai cauta, nu mai lupta? Il simt trecand in opozitie, pe alta baricada, aruncand oarecum venin:stiti, eu ma simt nemuritor si rece, sunteti niste prosti, nu viata e importanta. Am zis ca-ncep sa ma-ndoiesc, fiindca vreau sa cred ca mintea mea tinde sa evolueze spre acel om superior si vrea macar sa-l copieze. Iar Eminescu ocupa pozitia cea mai inalta de om. Si nu crede-n Dumnezeu. Un om care a fost dispus sa piarda totul pentru o iubire poate fi acuzat de discernamant. Daca avea butonul rosu nuclear in mana si iubita aceea i-ar fi cerut sa apese, ce-ar fi facut oare? - Vizitator Madalin Thu, 18 Jan 2007 16:20:12 +0100 http://www.revistanoinu.com/30-de-zile-in-Siberia-cu-profesorul-Mihai-Iacobescu.html?catid=#comment-98 Intr-adevar, ultimele versuri au fost mereu interpretate limitativ, ca si toata opera eminesciana dealtfel, care este un adevarat motor de intelesuri, fara a dori prin asta sa ma clasez la comentarii-truism, caci nu s-ar cadea atunci cand este vorba tocmai de domnul Eminescu.. Sunt de acord cu interpretarile incercate in zcest text, insa cred ca sunt necesare anumite nuantari in sensul ca nu mi se pare tocmai verosimila ideea ca ultimele versuri ar iesi din gura divinitatii.. Asta ar insemna ca poetul s-a substituit divinitatii. Ar umbri imaginea acesteia raportata la oameni, fata de care este la fel e tragic fie ca isi exprima dispretul, fie tristetea. In plus, nu ar sustine teoria, ilustrata si in poem, unui Dumnezeu intelept si echidistant. In poem avem personajul demiurgului, a carei cunoastere transcende timpul si spatiul si nu s-ar margini la o imagine asa schiopatanda si incompleta asupra umaniatatii. Mai presus de dragoste, tristete si dispret, este cunoasterea totala, dincolo de coordonatele temporale si spatiale. Cunoastere si atat. O interpretare foarte interesanta a acestei strofe ii apartine lui Constantin Noica si dezvolta ideea de \"eu sau altul\" in sensul ca nu vom putea nicicand sa ne gandim ca \"altul\" se refera la Catalinul pamantean, Luceafarul la randu-i fiind comparat cu un Catalin al cerului. Astfel, altul nu poate fi decat o alta lege, un sens general sau altul. Am amintit asta in sustinerea ideii ca cele din urma cugetari nu mi se pare ca ar apartine Divinitatii. Atat. Multumesc. Miriam - Miriam Wed, 17 Jan 2007 05:37:24 +0100