cam cu ce pret i-ati cumparat?

pai, daca ii curatati pe toti cine mai seamana?

Imaginea dramatică a autorului curăţând "ultimul cartof" dintr-o foame "neemotivă" ( adică filosofică! ) şi nu dintr-una propriu-zisă ( care să-i justifice efortul sublim! ), face trimitere la practicile budiste ("...ar trebui să mâncăm / doar atunci când secundele plesnesc în intestine..." ) sau la bacanalele romane ( "...să bem atunci când nu mai putem pronunța / cuvântul sete..." ori să vedem, la rigoare, coaja de cartof "asemeni unui cap de căţel / pus pe şotii..." ( şi ajuns sub roţile unui camion, probabil! ). Cortina cade impresionant: "...lumea nu mai are răbdare / şi curăţă prosteşte /
saci întregi de cartofi...", sugerând prin ţinuta afectată a autorului sfârşitul epocii cartofului şi prin întrebarea mucalită şi shakespeariană a lui Igor grija pentru perenitatea acestuia. Chiar aşa, "nesăbuită bucătărie"....

M-am dus in bucataria mea, luminoasa cu floare de decor in coltul stang langa perete, verde si mi-am propus pana la refuz sa storc ultimul cartof neincoltit si nu am reusit! sa stiti!Nu a iesit nici macar o picatura de marimea unui bob de mazare dapai de marimea capului unui caine! Aveti o imaginatie periculoasa!Caini jupuiti ca si pe cartofi si aruncati sub roti? Ce emotii filozofice a starnit foamea dvs meta-fizica! Acum, sa stiti ca cine bea fara sa-i fie sete este ca vrea sa se imbete, parerea mea! Ce ma nelinisteste din poem este cand hotarati domnia voastra sa va contraziceti? in ultimele randuri sau in locul comentariului? Stiti?!
Imi cer scuze de interogatii?
Stimate Domnule Igor! Domnia Voastra chiar aveti ceva de spus sau v-ati varat ca si "samanta intre dintii albi ai Evei" ( este o vorba veche pur poetic-romaneasca si care ma tulbura, nu stiu daca dvs. o cunoasteti!)
Cu deosebita consideratie.

Vad ca toata luea a dat-o in gastronomie, lasand pe planul al doilea, mesajul ce s-a transmis, cine stie poate din invidie, rautate sau necunoastere, unii s-au facut ca NU ar fi inteles mesajul !!!

FELICITARI domnule Dachin !!!

Îşi răspund din amuzament, desigur, fiindcă din alte motive n-aş avea de ce! Ei bine, în speţă nu era vorba despre cartof, ci despre coaja cartofului: "și fiecare picătură din coaja ultimului cartof curățat / mă privește legănându-se / asemeni unui cap de cățel / pus pe șotii...". Comparaţia dintre coaja ultimului cartof şi asemănarea ei cu un cap căţel ( coaja fiind plată! ) sugerează, la rigoare, imaginea unui cap de căţel călcat de tractor, adică adus la forma inefabilă a coajei. Neliniştea d-tale în ceea ce mă priveşte este, aşadar, neîndreptăţită, dacă luăm în considerare şi aserţiunea potrivit căreia " că cine ( cacofonia îţi aparţine! ) bea fără să-i fie sete, este ( virgula am pus-o eu!) că vrea să se îmbete...". Nu-i chiar aşa, prietene, iar exemplu d-tale, care te îmbeţi cu apă rece, fără să-ţi fie sete ( a se citi fără a avea nimic în comun cu literatura ), este grăitor! Bucură-te, totuşi, că ai admiratori capabili să-ţi descifreze mesajul ermetic şi să-ţi ridice o statuie pe "ultimul cartof" rămas de la marea glaciaţiune..

si atat!