cartea_man“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui…”

 

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui .Citeşti tot timpul, citeşti în tren, în autobuz citeşti în parc.Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi citi.Cu computerul este mai greu…”

(Umberto Eco)

De ce citim? Unii citesc din snobism, alţii citesc din plăcere şi din pasiune, iar alţii citesc din obligaţie. A citi din snobism în opinia mea înseamnă a citi pentru că aşa este moda, trendul şi că trebuie să fii în pas cu toate noutăţile (şi fie vorba între noi, nu sunt mereu strălucite), cititul din pasiune înseamnă a citi din plăcere şi că vrei să citeşti şi este deja un obicei (citeşti în pat, în tren, la birou, în timp ce aştepţi la medic, în metrou, pe wc., în maşină, în timp ce mănânci etc. Cititul din obligaţie este cititul cursurilor, caietelor, manualelor pentru şcoală. De ce citim până la urmă? Răspunsul ar fi: să fim în „trend”, că am auzit un zvon că lectura ne face mai deştepţi etc.

Eu citesc din pasiune şi nu din snobism, sau ca să devin mai deşteaptă. Am scriitori pe care îi recitesc din iubire, dar am şi noutăţi care le-am citit sau achiziţionat nu din snobism, ci din necesitate. “Cum să fii o lady “ de la Editura Nemira “Codul bunelor maniere” de la Editura Humanitas sunt cărţi pe care le recomand ca lectură obligatorie începând cu clasa a II a. Frumos nu? De ce să nu recunosc sunt cărţi pe care nu vreau să le cumpăr tocmai din snobism. Librariile sunt pline cu noutăţi deschise oricând pentru orice public.Ce rost are să dau banii pe o carte care nu mă atrage şi nu o voi citi niciodată? Răspunsul ar fi ca să am cărţi în bibliotecă şi să mă pot lăuda cu noile cărţi, că de’, aşa este „trendul”.

Suflă un „trend” prin librării care aduce un val de noutăţi din colecţia „Chic” Editura Polirom (mamă… şi sunt cărţi una şi una… cu sfaturi şi întâmplări mai ceva ca în revistele “Povestea mea”, şi fată… merită să citeşti că îţi dă o lecţie de viaţă, spun fetele intre ele) Ştiţi proverbul acela: “Afară vopsit gardul, în casă leopardul? “E adevărat. De ce? Deoarece sunt cărţile acelea cu coperţi colorate şi frumoase de îţi ia ochii şi îţi sar în mână de pe raft, dar înăuntru e telenovelă curată. “Amanda se mărită“, exemplul concret care seamănă a scenariul de telenovelă din titlul (nu am citit-o). Şi tot zicând de valul de noutăţi adevărul este că te cam ia valul acesta. Şi te ia valul de cumperi noutăţile că de’, e „trendul” şi cum să nu îţi iei şi tu dacă şi vecina de la trei şi colega de birou, până şi şefa ta îşi cumpără… Tu de ce nu ai face-o? Nu pot descrie în cuvinte plăcerea de a citi o carte bună şi de a gusta din clasicii literaturii universale. În librăriile secolului XXI aceştia sunt undeva sus aşezaţi şi nu pe scară ierarhică, ci pe scară valorică, las’ că lumea caută noutăţi nu vechituri ( lucru spus de o tânără care tocmai îşi achiziţionase “Totul despre sex” şi “Gossip girl”). Ce urât să auzi tânăra generaţie vorbind aşa despre oamenii care au rămas, sunt şi vor fi în literatura universală de neînlocuit şi au făcut istorie prin cărţi. Un Tolstoi, Dostoievski, Eco sau Dumas sunt înlocuiţi pe rafturile librăriilor, adevărat, încet, încet, de Paul Coelho, Ismail Kadare, Jose Saramago, şi alţii. Şi fie vorba între noi, clasicii sunt mai scumpi faţă de cărţile noi apărute şi în „trend”. Bine că mai există anticariate, tarabe (fie ele şi online), şi surpriză, ziare care pentru a ridica tirajul publicaţiei dau şi cărţi (Colecţia Cotidianul spre exemplu).

Cititul o formă de snobism?



A fi snob înseamnă a adopta fără discernământ şi cu orice preţ tot ce este la modă. Snobul nu se încadrează doar la modă, cluburi şi bijuterii, ci şi la citit. Lumea citeşte în ziua de azi, dar ce citeşte? Tinerii ştiu cine este Dostoievski sau Dickens? Snobii (şi sunt destui), citesc ce este în „trend, ce recomandă ziarul sau revista „X” Magazin, sau ce se aude. O bârfă care spune că „X” Scriitor a scris o carte bestială şi cu o acţiune ce te ţine cu sufletul la gură este o carte bună, chiar genială şi ieşită din comun. Aşa că fuguţa la Diverta de parcă ar fi singura librărie în România şi căutăm cartea. Dacă o găsim, citim din ea şi dăm zvonul mai departe că de’, e în „trend”. Vă mai aduceţi aminte de Sandra Brown? Şi ea a fost înlocuită. Snobul face tot ce poate ca să arate lumii că el citeşte. Îşi scoate cartea în mijloacele de transport în comun deşi el are căştile în urechi şi ascultă manele; vorbeşte despre o carte ca fiind genială când de fapt ea poate fi doar o simplă carte de bucate pe care a mutat-o de pe raftul magazinului la el în bibliotecă, deşi el nu găteşte; merge la o lansare de carte, ia cuvântul şi începe să vorbească pe lângă subiect sau şi mai rău, să se laude că are toate cărţile autorului (de parcă ar interesa pe cineva). Sunt şi oameni care tratează sub această formă dar oare rămân cu ceva în cap, sau le numără cineva cărţile din bibliotecă? Nu cred, dar dacă „trendul” este aşa, să o ştim şi noi.