să ştii de ce scrii

e important

să vrei să trăieşti şi să ai viaţă în tine

care să urle peste bietul poet

plecat să inventeze grădinăritul în stele

tu poţi să plantezi flori de mină

peste tot pe unde treci

oamenii îţi văd neliniştea din priviri

te recunosc şi tu ştii

despre asta am vorbit deja

despre acea culme a foamei unde veşnic sunt postaţi doi lupi

aceia da

gândesc altfel la noi

bietul de mine

ce pot să ştiu eu

m-am născut într-o dimineaţă lezată

de umbra altora

îngrămădiţi unii peste alţii

au apărut de peste tot

o dată cu scâncetul ploii

m-am născut dureros

şi asta nu-i tot!

ştii !

e important să vrei să mă cunoşti

de fapt

tu eşti doar un fragment din mine

te-am smuls într-o zi şi ţi-am spus

" păstrează-mă vie-n ziua facerii mele"

ai gândit asta în nenumărate feluri

ai încercat o înlănţuire de cuvinte care se succed vocilor noastre

aşa cum vor

tu ştii asta

o trăim diferit şi totuşi la fel de spectaculos

îmi amintesc foarte bine

de fapt

ne amintim împreună simţim

posibilele efecte pe termen lung

sau scurt

vezi!

încă o dată sunt oarbă

şi nu văd liniştea

prin alte locuri

este ideală.

să ştii de ce scrii

e la fel de important ca faptul că vrei să înţelegi

timpul

e pe moarte şi nu ne mai ajunge aproape deloc

tu ştii

pentru că te clatini anapoda şi revii spăşit

de fiecare dată

când plâng

tu nu uiţi să zâmbeşti şi să tragi apa peste pietre

şi ea trece şi ele rămân

în locul viran dintre noi doi

acolo

ne scriem viitorul

împreună

deodată

şi foarte încet

acolo

oamenii vor avea ocazia

să ne viziteze

într-o zi

tu ştii...