dincolo de margini în abis
ţipătul lung al păsării
apropie şi sparge întunericul

doar ondulaţia sunetului
ascunde-n vibraţii zborul

neîmplinite simetrii de umbre
împart lumina-n franjuri colorate

în gânduri se nasc sărbători
cu volute de cântec în palme
cuvintele se cern pe alb
îmbătrânite de izul romantic
din perdeaua de fluturi
muţi de mirare

numai sufletul meu exultă
iese din corp şi se arată
cu o aură scrisă pe frunte
cerc polar
încărunţit de timp

desprind cu ochii aerul
vălurit pe mantiile nopţii
şi-i dau frigului o parte din cer
rup durerea din cuvinte
o aşez pe buzele versului
şi bucur faţa imaculată a hârtiei

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza