Pe 5 Decembrie 2008, la Biblioteca Municipala "Mihail Sadoveanu” din Bucuresti, a avut loc lansarea romanului Dulce ca Pelinul, al scriitorului Stefan Mitroi. In cronica „Sfarsitul istoriei si ultimul taran”, criticul Dan Caragea defineste aceasta opera ca ultimul mare roman de tematica taraneasca al literaturii romanesti.
„M-am simtit ispitit, dupa lectura romanului Dulce ca pelinul, de Stefan Mitroi, sa parafrazez, cu indulgenta cititorului, titlul unei cunoscute carti a lui Francis Fukuyama, pentru a-mi traduce, concis si fulgerător, reflectiile finale la terminarea lecturii acestei masive si innoitoare opere.
De-a lungul ultimelor doua secole, un numar apreciabil de scriitori romani a abordat tematica rurala, lucru firesc intr-o tara genuin taraneasca, si unde amintirea obarsiei si-a pastrat nealterat fiorul emotional si fuiorul naratiunii traditionale.
In multe imprejurari, critica si istoria literara a vazut in Ion, al lui Liviu Rebreanu, romanul nostru national, insa succesul international i-a apartinut, neindoios, lui Panait Istrati, o data cu penetrarea acestuia in spatiul limbii franceze.
Zaharia Stancu, mai intai, iar apoi, Marin Preda au constituit referintele obligatorii ale literaturii epocii comuniste. Este mai dificil de judecat valoarea absoluta a operelor acestor scriitori intr-o perioadă literara aflata sub semnul totalitarismului. Adevarul este ca, dupa caderea cortinei de fier, nici un mare editor strain, pe drept sau pe nedrept, nu a mai fost interesat, cu marunte exceptii, pe piata mondiala a cartii, de literatura romana produsa in Romania.
Romanii au crezut ca anii '90 vor aduce si o renastere literara, la nivelul epocii interbelice. Nimic mai fals, in fapt. Panza freatica a inspiratiei a aparut, de la început, secatuita, apoi bantuita de felurite sociopatii. Nu s-a ivit nici o carte care sa cutremure omenirea! Si, totusi, privind mai atent, nu cred ca ne aflam intr-o condamnata Sahara culturala. Problemele sunt prea complexe, din pacate, pentru a fi dezbatute convenabil acum si aici.
Iata insa ca o carte intru totul notabila, scrisa in contra curentului autohtonist, consumist sau debiloid, apare totusi pe piata. Este, neindoios, o surpriza si o provocare. Pentru a primi, cum se cuvine, o opera precum Dulce ca pelinul, publicul va trebui, prin urmare, sa-si uite propriile grile de lectura dobandite in ani si ani de mediocritate romaneasca locala.
Stefan Mitroi ne ofera un triptic romanesc absolut original (in care se include Caderea în cer, din 2003) si in care se amesteca parca toate resursele posibile ale scriiturii. Un barochism discret, si mai degraba latent, domina compozitia, cu rezonante ce ne poarta aluziv pe atatea meridiane literare.
Tematic: satul sau teleormanean, marea familie, tatal si, mai ales, mama sunt, dinspre orizontul sufletului si pana in strafundul inimii, marile repere ale memoriei afective din care se naste acest univers artistic (Mancioaca, Vasile si Ioana). O succesiune de fresce de sfinti pamanteni.
Filosofic: originea Lumii si a vietii, cunoasterea, adevarul, binele si Dumnezeul din mintea taranului sunt valorile ticluite de constientul nostru colectiv si pe care scrisul sau le revela cu prisosinta.
Psihologic: tragismul mortii unchiului si, apoi, a tatalui, precum si tanguirea dupa mama cea fara de prihana sunt dintre cele mai cutremuratoare pagini scrise in vremurile din urma.
Tehnic: realismul obiectiv, subiectivitatea poemului in proza si lirismul pur stau laolalta, cu o arta fara paralel in literatura noastra recenta.
Melodic: notele grave, sumbre, ale mortii, si cele zglobii, ale vietii si deriziunii, se aseaza pe o gama niciodata auzita simultan la acelasi scriitor.
Stilistic: fie in registru comic, dramatic sau tragic, Stefan Mitroi scrie, cu o maiestrie si un echilibru incomparabile, o carte aproape epurata de orice stridente.
Stefan Mitroi pare a fi ultimul mare scriitor „taran” al istoriei / memoriei care isi incheie acum milenarul sau proces literar si civilizational.”
Recent, a avut loc in Portugalia si lansamentul versiunii in limba portugheza a precedentului roman al scriitorului Stefan Mitroi, „O Buraco”, la editura Cyberlex, in traducerea lui Dan Caragea, coperta apartinand pictorului Romeo Niram .
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.