Pentru amatori, iată un ghid în câţiva paşi pentru a-i ajuta în căutarea unui viitor mai luminos şi mai armonios: cum să devii manelist/ă. Cea mai rapidă şcoală, chiar dacă e neacreditată, e garantată să aducă faimă şi parai. Vârsta, sexul şi educaţia chiar nu contează. Cursurile se pot face la fără frecvenţă, de la distanţă şi după ureche. Vă trebuie un televizor, un casetofon sau combină şi multe, multe ore de ascultat toate capodoperele genului, vechi şi noi. La sfârşitul lor poate nu veţi ajunge la Eurovision, dar precum spune un exponent al genului: “Eu sunt sincer şi curat/ Şi de toţi apreciat”. Rămâne de văzut de către cine…

Lecţia 1. Atitudinea

De aici porneşte totul: să crezi că poţi cânta. Poţi să fii tufă la orice altceva, dacă ai atitudinea potrivită, vei fi primit cu braţele deschise în marea comunitate manelistă. Nu contează dacă vrei doar să asculţi şi iţi lipseşte cu desăvârşire urechea muzicală. Dacă ai cumva dubii, aminteşte-ţi că şi Alinuţa îi compunea scrisoare prietenei care nu ştia să citească.

Ca şi creator de manele ai o varietate de opţiuni la îndemână. Ritmuri latino, arăbeşti, indiene- dacă preferi clasicii manelelor, dar chiar şi hiphop şi house, dacă eşti mai avangardist. Manelele sunt generoase şi îţi permit orice. Important este să te tângui, să te doară sufletul după iubiri pierdute sau măcar să îţi închipui că ştii despre ce cânţi.

Nu dispera dacă nu-ţi găseşti locul în sânul altor genuri muzicale: manelele sunt pentru oricine nu înţelege muzica şi nici nu vrea să încerce. Dacă eşti total afon sau ai nişte tremurături de voce demenţiale, atunci ai o şansă mare să le cânţi. Recomandare: încearcă totuşi să furi meserie de la un profesionist. Cei care au inventat acest hibrid muzical ştiu cel mai bine cum se face. Copiază atitudinea şi nu mai e nici o nevoie să ai propria personalitate.

Lectia nr.2. Imaginea

Manelişti de ambele sexe, bronzaţi-vă, în cazul în care nu semănaţi cu idolii voştri. Vă va conferi o notă de autenticitate în plus. Dacă vă mai plac şi filmele indiene, cu atât mai bine. Părul negru ca tăciunele, asortat la un ten măsliniu şi o mustaţă ca pana corbului vor face ravagii printre femei, dacă eşti manelist de succes.  Această comunitate este un exemplu al convieţuirii armonioase cu minoritatile, pe un teren cultural. Să nu se mai spună de acuma că maneliştii nu au carte, că şi Mutu citea Dostoievski, iar Becali- Coelho.

Dar să încercăm să trăim într-o epocă a toleranţei şi deschiderii rasiale. Nu e musai să ai tenul închis la culoare pentru a cânta sau asculta manele. Daniela Gyorfi a dat tonul la “De ce mă minţi”, precum o nouă Alice în Ţara Manelelor. Atâtea fete blonde s-au urcat pe scenele de unde se revarsă vocalizele tremurate, încât nici băieţii “români” nu se mai sfiesc să le urmeze. Precum spune Nietzsche la un moment dat, “devino ceea ce eşti”…adică orice ar însemna asta.

Lectia nr.3 Vestimentaţie

Veşti bune - aici chiar nu e nevoie de un stilist, puteţi îmbrăca orice vă trece prin cap. Dacă eşti fată, poţi încerca să te acoperi cu nişte volănaşe şi să le numeşti fustă, să îmbraci orice maieu de prin copilărie, atâta timp cât îţi dezvăluie buricul şi o bucată generoasă de decolteu. Nimic nu se pierde, totul se reciclează, deci franjuri de la perdele, ciorapi de plasă şi alte aţe care să atârne de corpul în mişcare sunt binevenite. De asemenea, cu puţină sponsorizare, poţi obţine acelaşi tip de vestimentaţie, dar cu vreo firmă imprimată la vedere, ceea ce vă poate aduce puncte în plus şi chiar calificative superioare. Important însă este şi să fii dotată cu talent la mişcare, ca să pui acele haine în valoare.

La băieţi, culmea chic-ului o reprezintă vestimentaţia de o simplitate exemplară, pantaloni  şi tricou sau cămaşă- dar nu de orice fel, ci cu o firmă cât mai răsunătoare şi mai sclipitoare. Nu degeaba se spune în cântec “Îmbrăcat la patru ace/ Cu Armani şi Versace”…În şcoala de manele sacoul este opţional. Ca nişte adevăraţi domni, puteţi încălţa pantofi mai degrabă decât adidaşi şi nu uitaţi să afişati un inel cel puţin aurit (dacă dinţi de aur nu vă permiteţi).

Lectia 4. Dans

Impresia artistică este extrem de importantă, fie că eşti pe scenă sau doar iei parte la bairam ca şi simplu spectator. Nici un amator de manele nu poate sta degeaba. Fetelor, dacă aţi văzut fachiri cântând duios din fluieraş unei cobre care se unduieşte într-un coş de nuiele, inspiraţi-vă fără teamă. Concret: încercaţi să imitaţi mişcările cobrei hipnotizată de muzică. Sau, pur şi simplu închipuiţi-vă cum dansează o persoană căreia tocmai i s-a spălat creierul. Orice aţi alege, puneţi protuberantele în mişcare şi împănaţi totul cu mister şi senzualitate.

La absolvire, veţi da teste de dansat şi de cântat, la alegere, în faţa publicului. Se pot alege atât varianta live cât şi cea playback- se notează entuziasmul, dinamica şi rezistenţa plămânilor. Testarea se poate desfăşura oricând: bairam, furatul miresei, tăiatul moţului etc. şi în absolut orice locaţie: camera de cămin, discotecă, autocar care se întoarce din Italia. Sezonierii ştiu de ce….

Poate nu veţi ajunge nicicând la Eurovision, dar la ce bun? Cohorte de fani în urma Merţanului cu jante aurite, vor cânta cu brichetele aprinse şi lacrimi la colţul ochiului: “Te iubesc şi te ador/ Fără tine simt că mor/ Inimioara mea/ Doar pe tine te vrea…”.

Revenind la Nietzsche, devino ceea ce crezi că eşti, dar asigură-te că într-adevăr asta vrei, până la urmă, poate însemna o veşnicie.