Un lord al teatrului românesc
În urmă cu 4 ani aveam să-l cunosc pe Zeno Fodor (n. 28 mai 1934), un Om al dialogului spiritual, un admirabil comunicator, un deschizător de drumuri multiculturale (este iniţiatorul programului Face à Face, în cadrul căruia s-au tradus în franceză şi română mulţi şi importanţi dramaturgi ai celor două limbi, a Colocviului Naţional de Regie la Reşiţa în 2005, organizator al Festivalului Interetnic de Teatru în 2006 etc.), un împătimit al lumii teatrale.
Din clipa în care am început să comunicăm se scria, de fapt, o altfel de poveste, o poveste nemuritoare. O discuţie cu Zeno Fodor te îmbogăţeşte, te înnobilează, te stimulează să gândeşti în perspectivă. În ochii săi, viitorul unei naţiuni nu poate exista fără teatru: teatrul trebuie să rămână un bastion al naţiei, o citadelă a culturii naţionale, un nesecat izvor de iradiere a spiritualităţii româneşti. Subtilitatea, eleganţa şi ţinuta impecabilă cu care l-a hărăzit Dumnezeu se împleteşte până la desăvârşire cu fiinţialitatea, glorificând-o.
De când îl cunosc, tot timpul mă surprinde…. O asemenea şansă vine o singură dată în viaţă. Poţi s-o intuieşti, s-o atingi, s-o primeşti şi să te împlineşti prin ea, sau poţi s-o ignori, s-o ratezi din motive egoiste, din neştiinţă sau din teamă. Treptat, am avut posibilitatea să cunosc adevăratul om de teatru, care te surprinde până la fascinaţie prin vasta sa cultură, profunzimea ideilor, nevoia de a împărtăşi… şi aşa am aflat că Zeno Fodor a ştiut să aleagă traseul existenţial bătătorit de marii artişti, să se alimenteze şi să emită, în egală măsură, autentice şi sănătoase energii cultural-artistice.
Dacă se iveşte ocazia să participi la un eveniment teatral de amploare, cu siguranţă te vei întâlni cu Zeno Fodor. Adoră să fie prezent, să guste noi viziuni asupra unor piese de teatru consacrate, să descopere noi autori, regizori şi actori, să dezbată ecourile unui spectacol cu cei din breasla sa. Pentru asta trăieşte.
Aşa cum singur ne mărturiseşte, a tânjit spre teatru încă de la vârsta de 9-10 ani. Îmi amintesc şi acum de câteva scene din primele spectacole văzute la Teatrul Naţional din Craiova („Oedip rege”, „Hoţii”, ambele avându-l ca protagonist pe Nicolae Sireteanu). Destinul maestrului se împleteşte cu istoria Teatrului Secuiesc din Târgu Mureş (actuala secţie maghiară a Teatrului Naţional) înfiinţat în anul 1946. De atunci a început să joace teatru ca amator, împrietenindu-se cu câţiva excepţionali actori, deveniţi monştri sacri ai epocii, precum: Kovács György, Delly Ferenc, Kőszegi Margit şi mulţi alţii. De la ei, şi de la marele regizor Tompa Miklós, am învăţat ce înseamnă etică şi disciplină teatrală, respect faţă de Teatru (cel cu T mare) şi de spectatori.
A absolvit în 1958 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (actuala Universitate Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică), secţia de teatrologie-filmologie. Încă din anii studenţiei scrie primele cronici de teatru şi realizează prima traducere a unei piese.
Activitatea profesională o începe în calitate de secretar literar la Teatrul de Stat din Oradea, unde exista două trupe de un mare potenţial artistic: cea română condusă de Radu Penciulescu, cel care tocmai realizase excelentul spectacol Ciocârlia şi cea maghiară condusă de legendarul Dr. Gróf László. Aici a legat prietenii trainice cu Radu Penciulescu, Dan Alecsandrescu, Valeriu Moisescu, Stelian Vasilescu, Valeriu Grama, Dorel Urlăţeanu, Ricardo Colberti, Ion Marinescu, Vera Varzopov, Constantin Adamovici, iar de la secţia maghiară cu Szombati Gille Ottó, Halasi Gyula, Gábor József, Cseke Péter, Dukász Anna ş.a.m.d. Acolo, la Oradea, învaţă pe viu cum se naşte un spectacol.
Între oamenii de teatru, Zeno Fodor a fost şi rămâne eruditul devotat, aşa cum Gheorghe Harag este regizorul, sau cum Romulus Guga este dramaturgul, ca să mă refer la doi dintre cei mai buni prieteni ai săi. La Teatrul din Târgu Mureş, unde s-a transferat în 1962, la înfiinţarea secţiei române, a lucrat timp de 23 de ani ca secretar literar, având şansa să lucreze cu nume mari, regizori şi actori: Gheorghe Harag, Liviu Ciulei, Dan Micu, Alexa Visarion, Constantin Anatol, Eugen Mercus, Mihai Dimiu, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu, Cornel Popescu, Ştefan Sileanu, Fana Geică, Aurel Ştefănescu, Vasile Vasiliu şi mulţi alţii…
Din 1985 până în 1997, este nevoit să facă un ocol profesional, în urma unei dispoziţii de partid, ajungând la Teatrul de păpuşi din Târgu-Mureş, mai întâi ca secretar literar, apoi, din 1991, ca director. Breasla păpuşarilor îl primeşte cu mare dragoste şi timp de două legislaturi este delegat al păpuşarilor români în Consiliul Uniunii Internaţionale a Marionetiştilor. Revine prin concurs ca director general la Teatrul Naţional Târgu-Mureş şi timp de 3 ani, cu muncă asiduă, dăruire, pasiune, creativitate reuşeşte să dea instituţiei un adevărat profil de Teatru Naţional.
Zeno Fodor este, nu în ultimul rând, umanistul a cărui învăţătură a devenit cordialitate şi din cărţi şi-a construit o cetate căreia îi poţi deschide porţile cu sentimentul că eşti nu numai aşteptat, dar şi chemat. Timp de 20 de ani (1980-2000) a fost un remarcabil profesor la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, unde a predat cursuri de Istoria Teatrului Universal, Management Teatral şi Cultură Cinematografică, ştiind să ţină pasul cu aşteptările studenţilor, cu vremurile, punându-se în slujba tuturor acelora ce nu uitau de principii. A publicat aproximativ 2000 de cronici şi studii teatrale şi cinematografice, a tradus aproximativ 50 de piese de teatru, multe dintre ele fiind montate la diverse teatre din ţară sau publicate la editurile Eminescu, Unitext, Viitorul românesc, Lyra şi ne-a lăsat un important volum „Teatrul românesc la Târgu-Mureş. 1962-2002”, volum care păstrează vie amintirea prietenilor săi din teatru.
Zeno Fodor este omul ideilor trăite, ridicându-şi glasul în apărarea nepreţuitei lumi teatrale căreia îi rămâne fidel până azi şi mâine şi mereu. Acest încântător Om este pentru noi toţi un dar ceresc, o enciclopedie elegantă, barocă, complexă, desăvârşită. O enciclopedie pe care o ai pe noptieră, o răsfoieşti iar şi iar şi ea rămâne la fel de imprevizibilă, de tainică, trezindu-ţi permanent senzaţia de experienţă a unei cunoaşteri directe, neintermediate şi autentice. Mărturia faptului că rolul său în viaţa teatrală a fost pe deplin împlinit vine în anul 2004, când a fost distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Ofiţer.
La mulţi mulţi ani, sănătate şi putere de muncă, emerite Zeno Fodor!
Subscribe to this comment's feed
