Pagina principala 
Jurnalul meu Vremuri de volbura
Jurnalul meu Vremuri de volbura | Vremuri de volbura |
|
|
| Scris de Gabriela Pachia | |
| Tuesday, 18 March 2008 | |
|
/Ritual de îmbrăcare a zborului*Ritual of Attiring the Flight/ Abolirea paralelelor*The Abolition of Parallels/ Vremuri de volbură*Times of Convulvus Arvensis/ Eclipsă totală de Soare*Total Eclipse of the Sun/ Mănuşă de fier* Iron Glove/ Se face fulger*Turns into Lightning/ Cu floarea-soarelui în ochi…*Sunflower in My Eyes…/ Pământ de aer*Earth of Air/
Ritual de îmbrăcare a zborului Vântul vremelnic răsfiră pletele râului până la cascadele bobului de nisip – şi-a rătăcit drum şerpiliniu de humă, cel zădărnicit de pereţi gemeni –, apoi ventuze de nori i se aştern streaşină la biserica ochilor, îi ning şindrila, topesc lumânările brazilor, prăvălesc aurul din icoane. Între oglinzi de râu, survolând poarta sărutului, masa tăcerii şi iarba-fiarelor, iarăşi îmbrac cântările îngerite în grăunţe întreţesute pe urzeală de-azur… Ritual of Attiring the Flight The wind of celerity disentangles the river’s locks deep into cascading grains of sand – it has cast away serpentlinear clay footprints, hindered by twin walls –, afterwards, plethoras of cupping clouds conceive the eaves of the eyes’ church, sift snow over the shingle roof, melt away fir tree candles, usurp the gold in the icons. Between river mirrors, soaring over the gate of the kiss, the table of silence and dogbanes, I resurrect to attire the angels’ choir in seeds entwined along the azure warp… Abolirea paralelelor O femeie îşi împodobeşte amintirea cu fiorduri. Un munte nu are partener de conversaţie. O undă mângâie glezna-nrobită-n mreană. Un păstrăv coboară din muntele râului. O spirală învaţă regulile împărţirii. Un ţărm se împrieteneşte cu nisipul. O scoică răvăşită îşi caută perla. Un bărbat devine pescar notoriu. O mamă citeşte gândurile viitorului. Un copac mobilează camerele de oaspeţi. O rădăcină îşI priveşte fructele cu binoclul. Un lift decolează întotdeauna de la ultimul etaj. O fereastră fură priveliştea din timp în timp. Un gând sprijină fruntea înclinată de vise. O invitaţie la nuntă scrie biletul de adio. Un oraş reconstituie drumul iederei. Jungla a fost electrificată. Singurătăţile nu se-ntâlnesc niciodată. The Abolition of Parallels Women beautify their memories with fjords. Mountains enjoy no conversational partners. Waves caress ankles enthralled by barbels. Trout glide down the river's mountain. Double helices study the division rules. Shorelines make friends with fine sands. Ravished oysters grope for pearls. Males become fishermen of common knowledge. Mothers read the future's mind. Trees ecstatically furnish guestrooms. Roots peer at their fruit through binoculars. Lifts invariably take off from the latest floor. Windows frames pinch the view at times. Thoughts prop up foreheads leaned by dreams. Wedding invitations write the farewell speech. World cities revive the ivy road. The jungle has been electrified. Never will castaways be crucified. Vremuri de volbură Râurile ochilor codaţi învolburând urechea, Întrebările rănilor în triunghi pitindu-se-n lunci de copci, Păstăile amintitelor A, M, O, hrănindu-ţi deşertificarea piramidei, Colţul mistreţului, fost-de-câmpie-acum-de-aur, trădându-şi căprioara, Textul dactilografiat eclatant de sferic, sărind imberb peste rânduri, Chemarea brumată-livadă-de-zarzări, cotrobăind încă-n izvoare… Suntem îngereşti mâine-mâini, aripi yin-yang, forfotind pe claviatura mileniului, Silabe scanate-n curcubeu, ţâşnind panere cu fructe, Suflete-cămăşi împunse-n două verbe, împătimite-n patru, Icoane-n busuioc de-alinat o turlă netrupească, încercând înaltul, Două potire de zori-de-zori, nenuntite pe de-a-ntregul în vin, Sol tot mai pur şi lebădă-n dulce volbură, îmbrăţişându-se tot-mai-alb, tot-mai-aproape-de-alb... Times of Convulvus Arvensis Rivers of almond-shaped eyes, bindweed for the ears, Queries of triunghiular wounds screened by everglades of sutures, The pods of the insinuating A, M, O, nurturing the desiccation of your pyramid, The wild boar’s fangs, formerly-rustic-now-golden, betraying his doe, The typed text sparkling spherically, unfledgingly skipping the lines, The call of the hoar-frost-on-early-apricot-orchard, still rubbing the beginnings... We are angelic morrow-moulds, yin-yang wings, flapping on the millennium’s keyboards, Syllables scanned into the rainbow, sprouting baskets with fruit, Soul-husks pinned on two verbs, four times more impassionate, Icons in sweet basil to solace the incorporeal spire, reaching for the firmament, Two chalices of the dawn-of-dawns, not fully wedded in the church wine, An ever purer messenger in the azure and his swan in sweet Convulvus arvensis, embracing whiter-and-whiter, ever-closer-to-the-white... Eclipsă totală de Soare Forează eclipsa totală de Soare − ploaie acidă îngrămădită pe nervurile mele chircite, o nouă eră glaciară-n inele mă doare, oare mi-au fost toate dor-clepsidrele vămuite ? Tot mai desluşit vânturăm seminţe de înnegurare din meduze de măzăriche măsluite cu vise voalate, pleava spurcată zgâriată-ntr-un iatagan de strigăt se plimbă regeşte pe bruma din cotloanele plate. În aer încovoiat jucaţi deja de-a valma prin antecamerele gloriei holbate pantomime, frigul şerpuit intră pe coate în frunze, mai desluşesc încă un prag şi merg ţinându-mă de mine… Total Eclipse of the Sun The total eclipse of the Sun is drilling – acid rain squeezing my dwarfed veins, a further ice age is crouching my growth rings, have all my love clepsydras lost their aims ? Ever more distinctly we winnow seeds of mist, fused from Medusa sleet and foul fogged reveries, the vile chaff scratched in a yelling yatagan's wrist is walking with kings on hoarfrost in flat cavities. Curved atmosphere your ludicrous pantomimes, higgledy-piggledy, in antechambers of goggled glory, slithering cold elbows through leaves and hives, I grasp the last sill, step higher, banishing worry... Mănuşă de fier Doamne, mi-ai pus pe umeri muntele de fier... În galerii de epoci prea-nciudate, mă sperie trădări din bătălii greu date pe prag de secoli, în ciutură de ani, n-aveam nici prieteni, nici duşmani, şi-am scormonit în vânt două rotiri cu Jupiter, mormânt de Dac-Zalmox-Pandur în gresie-mplântată tot mai sur, în amfora cu grâne pentru steagul de tot-mai-sus, m-a prins chiar dragul de tot şi toate, de mai-ieri şi azi, n-aveam unde să cad, coroanele-s de brazi, de struguri, fragi, afine şi alune şi văile roş îmbumbite îmi prevesteau a bune, iar mi-au ţâşnit dor-lacrimi spre urechi, de-a valma vin durerile-n perechi, şi-am mers, opincile şi cicatricile-s obol, nu m-am plecat destinului cu ochiul gol, am bătut calea-monedă înmănuşată-n fier cu chiote de n-am-să-pier, nu, n-am-să-pier, şi am topit, în pas de dans, metalo-vrerea chiar dac-amprenta ţipă în nervuri durerea… Mi-ai pus pe umeri muntele de verb, eu l-am schimbat în sol de cerb... Mai este-un cuib de cuc pe brad în sus, turna-voi apă-vie, ţi-arunc cheia şi... m-am dus... Iron Glove Oh Lord ! You've piled the iron mountain upon my shoulders... In galleries of much too spiteful ages, frightful betrayals in battles, sanguinary sages, in buckets of years, on threshold of centuries, disquieted, having neither friends nor enemies, I stirred the whirlwind's wrath, made more room, till Jupiter twice blurred, delved legendary tomb of Dacian-Zalmoxian-Haiduc, whetstone liquescent, ashen end of tenacious path growing senescent, engraved grain amphora bellies for highermost Draco, I roughly craved for the magnanimous host of one and all, the other day, henceforward, present, there was nowhere to fall, fir crowns are crescent, enamelled with grapes, strawberries, blueberries, hazelnuts, red budding valley good omens carries, look, love tears are gushing, bustling into my ears, woes whistle and overwhelm the twin sears, and I marched on, boot pinches and scars are mite, hardly stooped to destiny's eye, long blind fight, I coined the railroad, took up venomous gauntlet, “I won't perish !”, rejoicing cheers were my trumpet, I daintily smelted the iron will into dance steps, although fingerprints shriek the pain in saps... You've piled the verb mountain upon my shoulders, I turned it into messenger of stag antlers... There's one more cuckoo nest upwards the fir tree, I'll pour water of life, dissipate, throw you the key... Se face fulger Nu putem poposi pe câmp fără piramide, colinele sărace suferă de ozon dublu rafinat... Noi deznodăm firele iluziei de pir din desişul aurei, rupem acul ceasului de calcar ce dă târcoale mantrei, strigăm lumina din văzduhul ros de derme, aruncăm tărâţele în golurile existenţiale, ştergem din calendar anul câinelui de foc fără şampanie, tăiem în fâşii vântul de despărţire, zăvorâm varanii dincolo de tufe perforate-n dodii, iscodim sub sigilii de bonsai, răzbunăm clipa îngustă din pendulul lui Foucault, ducem marmura spre pleoape, ridicăm îngerii până la cerc, încrustăm miturile pe noptiere, căutăm loc de mănăstire pentru regina-nopţii, coasem crucea pe ie sângerie, colilie, colibrie, spălăm sandalele nisipului în lustru de poeme, batem din aripi în ritmul sevei, croim cuibare de mir pe lobi şi-al treilea ochi, înnodăm proverbe albe la gâtul ciocârliilor, privim sufletul ierbii cu ochiul liber... Distanţa dintre noi se face fulger... Aştept să-mi treacă stolul de fotoni pe la poartă... Turns into Lightning We cannot halt on a plain in want of pyramids, barren hillocks suffer from refined ozone, distilled twice... We unknot the threads of the couch grass illusion out of the aura thicket, break the hands of the limestone clock insinuating itself into mantras, call for the light in the epidermis-eaten air, throw the bran overboard into existential emptiness, wipe out from the calendar the year of the fire dog poor in champaign, shred the parting whirlwind, shut off the Komodo Dragons beyond ridiculously punched shrubs, pry into seals of bonsai trees, avenge the tight instant beaten by Foucault's pendulum, guide the marble to eyelids, elevate the angels to the rings, engrave the myths on nightstands, seek a place for the Angel's Trumpet cloister, embroider the cross on the humming, purple, snow-white folk blouse, wash the sand's sandals in poem lustre, flap our wings in the sap's rhythms, build myrrh nests on lobes and the inner eye, knot white proverbs at the skylarks' necks, look into the soul of the grass in broad daylight... The distance between us turns into lightning... I hope the flash of photons will knock on my gate... Cu floarea-soarelui în ochi… Mă simt ferită de deochi... Roua de clipe mă dezmiardă-uşor de-a lungul frunzei degetelor, cu povestiri de dincolo de nori, de unde curcubeul zămisleşte zori... Miezul mă poartă liniştit la răscruce, sunt fruct de sferă oriunde m-aş duce... Împodobeşte-mi dorul cu albine, sămânţa coaptă-n spuza vremii să ne-aline cu armonii din vara vetrelor, în floare să intrăm ca-ntr-un condor... ! Să mergem roata până va fi spirală fără de humă, fără de râncedă spoială... ! Cohortele de rău sunt spre apus, pot traversa linia vieţii fără fus. Negaţia se furişează în cutele durerii, iubirea de cocs dă vamă tăcerii. Cu floarea-soarelui în ochi, fântânile n-au teamă de deochi... Sunflower in My Eyes… I feel the evil eye goes crosswise... The moments' dewdrops gently caress me along the leaves of my finger tree with fairy tales from beyond the clouds, where the diligent rainbow dawns moulds... The core quietly comforts me at the crossroads, I'm a sphere's fruit wherever my soul floats... Adorn my heart's desire with swarms of bees, time's lid-ripened seeds soothe bended knees, with harmonies of summer hearths, let stepping into flowers be a condor's birth... ! Let's tread the wheel into a spiral spinning ignorant of clay and rancid varnishing... ! The wicked cohorts in mischief fail to kindle, I can cross the lifeline without a spindle. Negation stealthily recedes into tucks of distress, the coke love pays tribute to voicelessness. Sunflower in their eyes, wells feel the evil eye goes crosswise... Pământ de aer Am făcut ocol-pământ, anul greu întru lumină, aripile mi le zvânt şi mă despletesc de tină. Am legat bulgări de vânt într-o viaţă mădălină, înspre crengi de lut suflând respirarea mea velină. {i-am adus copii din gând pentru gheară de felină, răsădind câte-un vers blând peste partea mea de vină. {i-am brodat cu tainic crâng scoarţa inimii, divină, sufletul-mi iar vindecând sub o boltă acvilină. Am făcut ocol-pământ şi-am pierdut ora de-albină, cu doi brazi grăbind în cânt nobil-zborul de verbină... Earth of Air I rounded the earth's den, a hefty year heavy with light, I wished to dry my wingspan, release the mud, let it sleep tight. I loosely reeled clods of wind along a gently lapsing life, my tranquil breath splashed no splint towards clay boughs striving to thrive. And I brought offspring from thought for insidious feline paws, transplanting lines with balm fraught over my string of fledging flaws. I embroidered cloistered grove on my heart's crust, most divine cast, meliorating soul, I rove under the vault's aquiline thrust. I rounded the earth's den, unawares notched the bee's nubile hour, freed two firs gushing from glen to staunch my flight with vervain flower... Trackback(0)
Comentarii
(1)
POEZIE
scris de alco , 25 March, 2008
Asa da ! nu cred ca ar strica sa continui.Imaginatie bogata si scriitura elevata. Multumesc !
Copyright 2007. All Rights Reserved. |
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
| < Precedent | Urmator > |
|---|
