| "Voi trai clipa" |
|
|
| Scris de George Roca | |
| Sunday, 09 March 2008 | |
 Rodica Elena Lupu - Voi trai clipa... - editura Anamarol, Bucuresti 2007
Tainele mării nu se cunosc de pe mal... Nu-s de seamă vorbele, când nu se văd faptele! La multă lumină şi adevăr!
Născută în Războieni-Cetate, pe malul Mureşului, inspirată de cultura seculară a Ardealului, Rodica-Elena Lupu trăieşte în Bucureşti, unde creează literatură de calitate. Acest fapt l-a demonstrat deseori în paginile revistei noastre. De profesie jurist, deşi este şef Serviciu Relaţii cu Publicul în cadrul Ministerului Transporturilor, conduce cu mult talent şi personalitate şi Editura ANAMAROL – a editat peste 70 de cărţi printre care şi ale renumitului scriitor Paul Goma: „Arta ReFugii”, „Bonifacia”, „Săptămâna roşie”, „Jurnal 2004”, „Jurnal 2005”, „Jurnal 2006”, „Ostinato”, „Patimile după Piteşti”, „Gherla-Lăteşti”. Rodica Elena Lupu este membru de onoare al Asociaţiei Interculturale „Ars Longa” din Nürnberg, a Asociaţei Române pentru Patrimoniu şi apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, 2006, membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte – ASLA. Ca autor, semnează uneori şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.
Scriitoare consacrată, binecunoscută de consumatorii de literatură de calitate, a publicat zeci de volume de proză şi poezie:
Publică frecvent eseuri, povestiri şi poezie în revistele: „Agero” - Stuttgart, Euro-Observator Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum” Canada, Revista „Clipa” SUA, Romanian Global News – Agenţia de presa pentru românii de pretutindeni, Analize şi Fapte – ARP, revistele: „Ecoul”, „Universul cărţilor”, „Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Floare darurilor”, „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica”, „O carte pe zi”, editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Monitorul Cultural”, revistă pentru reconstrucţie naţională, „Oglinda Literară”, şi alte reviste.
Participă la: Târgul de Turism al României, ediţiile: 2004, 2005, 2006, 2007, Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, Braşov, România, 2007, Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti din Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului Artiştilor Români de Pretutindeni.
George ROCA Sydney, Australia Scriitor, Redactor revista AGERO, Stuttgart
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
RODICA ELENA LUPU, TIPUL SCRIITORULUI COMPLEX
Cu siguranţă că doamna Rodica Elena Lupu este una dintre cele mai importante scriitoare ale generaţiei ’70. Pentru cine îi cunoaşte opera rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în adâncimile abisale ale fenomenului uman, aceasta fiind obsesia melancolic-dureroasă a întregul demers artistic al autoarei. Găsirea, iluminarea adevărului despre ciudata, paradoxala, frenetica, şi poliedrica lumină plină de umbre, de piscuri şi de scorburi, care este fiinţa umană. Nu poţi să nu observi de asemenea bogăţia de mijloace artistice cu care Rodica Elana Lupu ambiţionează să îşi ducă demersul cognitiv până la capăt, ca şi multitudinea de direcţii din care se apropie de misterul uman. Rodica Elena Lupu, autoare de romane care se citesc cu plăcere şi de volume de poezie interesante îşi duce mai departe melopeea şi aventura cu încă o săgeată trasă din inima ei care arde de mult timp pentru poezie! Versurile acestea ni se par emblematice pentru poezia acestei scriitore dedate cu toată fiinţa creaţiei literare:
Ca-ntr-un acvariu-n contemplare, Tot aşteptând să treacă zile, Sub solzi de vis şi disperare. « Anotimpul ploilor » (pag.23)
Nu putem decât să ne bucurăm încă o dată de darul pe care ni-l face cu această carte doamna Rodica Elena Lupu, şi să îi dorim multe cărţi de aici înainte!
Prof. Ştefan DUMITRESCU Scriitor, critic literar Biroul de Viitorologie Bucureşti
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sunteţi un poet rotund, consistent – pe la vers, cum e « Bonifacia » pe la trup. Mi-au sunat bine, sensibilele: « Clipa », « Cu încetinitorul », « Iarba ». Nu mai puţină poezie au manifestat aprigile, vituperantele : « Marii deputaţi » şi « Al prostiei roi ». O îmbràţişez pe poeta şi o re-salut pe editoarea mea preferată.
Paul GOMA Scriitor Paris, Franţa
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
VOI TRĂI…CLIPA
Autoarea acestui remarcabil volum ne încântă din nou cu poezie de calitate. Citindu-i versurile îţi dai seama că Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, folosind tehnici deosebite, care dau valoare şi personalitate mesajului către cititor, acesta descoperind pe parcursul lecturii nu numai zbuciumul interior al poetei ci şi mângâierea fină a aripii de înger care îi încântă mintea şi privirea. Romancieră, poetă, eseistă, promotor cultural, Rodica Elena Lupu este o personalitate de seamă a  literaturii române contemporane nu numai prin talentul literar ci şi prin volumul bogat al producţiilor literare pe care le prezintă cititorului.
Consider că volumul „VOI TRĂI…CLIPA” va fi apreciat de toţi cei care vor avea privilegiul să îl descopere.
George ROCA ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Rodica Elena LUPU
VOI TRĂI...
O voi lua de la capăt Aşa îmi spuneam. Ştii. De mâine…viitorul Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi? Acum e doar o perioadă de tranziţie Ştii. Repetiţia. Preludiul.
Totuşi unii oameni mor firavi. Nu noi! Libertatea supremă e o temniţă Trecutul o oglindă care stă cu spatele O locomotivă. Oamenii fug să o ia de la capăt.
Uneori ameţesc, am o stare confuză de slăbiciune Am să fac sport Voi fi puternic Zilele trecute mi-a căzut un dinte Mă simt bătrân. Urât O alveolă goală Ecouri. Un inorog. Fildeşul dragostei.
Desigur, şansa mediocrităţii Voi iubi, voi citi, sigur că da Voi fi cult şi slab copleşit de bubele singurătăţii. Dar ce voiam să spun? A da! Voi trăi....totuşi.
CLIPA
Omul n-o ştie
VISUL MEU
Visez să fiu semănător de stele, Sub plugul de argint al Ursei Mari, În brazda cerului să înalţ castele, Un Paradis de trandafiri solari.
Să-mi fie sfera nopţii simfonie De rodnice mişcări şi armonii, Cu galaxi-nflorind ca o câmpie, Un labirint gingaş de melodii.
Şi toate împerună să îngâne, Un trup imens de om Dumnezeiesc, Ce-a semănat la început de lume, Un Paradis de stele ce plutesc.
Visez să fiu semănător de stele, Sentinţa verbului să întrupeze iar Din cosmosul de suflete rebele Un Paradis de haruri pentru har.
Lund, Suedia,1995
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL
Aerul e doar o aburire,
Viena, Austria,aprilie 2000
VIAŢA
Femeie ondulată asemenea apelor Te văd şi mi-e sete de tine Ca o cascadă curgându-mi între palme, Ca un izvor.
Femeie ondulată asemenea curenţilor electrici Formele tale se cabrează ciudat Electrizate de verde, de roşu, albastru, de mov, Ca un fulger Cu o descărcare dragostea ne înlănţuie.
Femeie ondulată ca sunetul Toată muzica luminilor cântă prin tine Până şi harfe-n adâncul tău Chitara trupului ce vibrând Mă vrăjeşte.
Femeia ondulată ca lumina Eşti o oglindă, eşti un cristal În care chipul Domnului s-a reflectat odată, demult, Pe vremea când mărul nu creştea pe aici Şi trupul tău de miere şi păcat Nu, nu era ca un şarpe ondulat.
PUŢIN MAI MULT
Cad fluturi negri din văzduh, Iarna mă-mbracă-n zaţ de stele, Cascade de lumini erup Şi cad şi eu la fel ca ele.
Şi simt în mine c-am să mor Acoperit de reci banchize Iar peste soare un covor De gheaţă verde se va-nchide.
În trup presimt o iarbă nouă Ce-şi cere dreptul la lumină Şi ştiu că îi voi fi şi rouă Şi îi voi fi şi rădăcină.
Iar ochii mei ca două fante Ce-nchid o lume ce-a trecut Se vor preface-n diamante Şi voi trăi... puţin mai mult.
TE CAUT
Constelaţii de oxigen într-o vază cu apă Caut o femeie în care să încapă Universul întreg, dorinţa mea toată, Formele şi toate senzaţiile, O femeie nouă mereu, Curcubeu şi cascadă Care să răsară, să explodeze, să ardă, Să facă din mine ce vrea Atom, om sau stea, Tot timpul să ia şi să dea Sângele din inima mea, Să ne topim într-o singură fiinţă, Într-un orgasm de conştiinţă, Într-o furtună de zbor şi splendoare Din care naşte şi moare Viaţa cea verde şi luminoasă, Femeie frumoasă urcându-mă-n cer, Între constelaţii şi îngeri de miere Până sus, sus la Dumnezeu, Unde nu mai eşti tu sau eu, Doar adevărul, lumina şi viaţa!
CÂNTEC TÂRZIU
Ciuline galben soarele se duce
ANOTIMPUL PLOILOR
Nimic nu va rămâne verde Rugina croşetând uşor Ne-a amintit că ne vom pierde În anotimpul ploilor.
Şi ezitând printre grilaje Privind cum cad pumnale lungi, Sub kilometri de bandaje Vom plânge-n hohote prelungi.
Şi va părea absurd şi tandru Când vom primi din cer bătaie Sub soarele bătrân scafandru Al animalelor de ploaie.
Ne vom privi printre lentile, Ca-ntr-un acvariu-n contemplare, Tot aştepând să treacă zile, Sub solzi de vis şi disperare.
Vom înota în neputinţă, Cu ochi nevinovaţi şi goi Şi ca o strânsă consecinţă Vom spune că aşa vrem noi.
Flori carnivore ne vor trage Călcâiul în capcane-nguste Iar noi învinşi ne vom retrage În locuinţele lacustre.
Alba Iulia, 1980
FEMEIA DE STICLĂ
Acum ştiu femeie de sticlă te-am învins. Mă atrăgea vinul coapselor tale, focul de sânge al cărnii, laptele frumuseţii ascunse sub piele, vibraţia blând rotundă a aerului din formele tale, mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă e de ajuns să pui toate acestea la loc, E suficientă jertfa acestor daruri către Dumnezeu care te-a creat din foc, vin şi lapte, aer şi miere,
Şi-atunci rămîi goală, goală de tot în smalţul sticlos al formelor tale femeie de sticlă în care dansează acum Jumătatea geamănă a sufletului meu.
Abia azi Mă îndrăgostesc cu adevărat! Abia acum ştiu femeie de sticlă cine eşti, cine sunt, cine am fost la început de Lume în sfera Paradisului în Nume.
CÂND VREMEA
Se lasă toamna tristă de parcă-i cea din urmă... Şi-n galbenă lumină, ca-n jurul unui mort, Pustiu-i înfloreşte... O, toamnă, tu mă mângâi! Singurătăţi deşarte în al meu suflet port.
Când vremea dă în toamnă, îmi picură plângând Senina-nchipuire a unei dulci văpăi... La razele de seară se desluşeşte-n gând: Ruina unui farmec – iubirea mea dintâi.
Când s-a născut în mine, când a murit nu ştiu, Când s-a urzit în taină... Era pesemne toamnă, Că tainica lumină ce tremură-n pustiu, În ochi mi-aduce lacrimi şi spre trecut mă-ndeamnă.
IARBA
Ascultaţi iarba cum cântă
Războieni-Cetate, iunie 2001
LANŢUL SLĂBICIUNILOR LEGII
Cei care conduc o ţară nu respectă Legea. Cei care fac Legea, nu respectă Legea. Cei care păzesc respectarea legii nu respectă Legea. Cei care au funcţii politice nu respectă Legea. Cei care sunt bogaţi nu respectă Legea. Cei care plătesc pe cei corupţi nu respectă Legea. Cei care sunt rude cu cei care nu respectă Legea apelează le ei şi nu respectă Legea. Ceilalţi respectă Legea şi nu-i respectă pe cei de mai sus.
Bucureşti, 2000
COMOARA TRISTĂ
Generalii s-au urcat în tren, Războiul e pierdut, o ştiu cu toţii Şi-ncarcă sute de vagoane mari Cu tot ce-au jefuit în timp ca hoţii.
Cu garda personală, cu muniţii, Cu câteva surori pentru răniţi, Cu-arhiva bătăliilor pierdute Şi-o mână de spioni descoperiţi
Începe goana către vizuină, Locomotiva geme de efort Iar la opriri se abureşte toată Se-nchide ca şi pielea unui mort.
Prin staţii generalii mai adună Câte-o comoară sau câte-un muzeu Cu care umplu multele vagoane Ale acestui tren mereu mai greu,
Dar fuga lor devine mai înceată Şi generalii au priviri uriaşe Dau ordin ca să se dezlege grabnic Vagoanele răniţilor în faşe.
Şi fuga se continuă bizară Adăugând vagoane cu averi Şi semănând tot ce-i în plus în urmă: Spioni, soldaţi, muniţii, armurieri.
Aflaţi în situaţia ciudată Când nemaifiind nimica de lăsat, Înconjuraţi de aur, diamante, Chiar generali-n gol s-au aruncat
Unul pe altul, până când în urmă, În ordine crescândă morţi pe drum, Cu faţa răvăşită de izbândă A mai rămas un general nebun,
Dar şi el va muri căci nu e cine Să-l apere de-acest pierdut război, De inmamicul care iată, vine, Să-şi ia comoara tristă înapoi.
Trackback(0)
Comentarii
(0)
Copyright 2007. All Rights Reserved. |
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
| < Precedent | Urmator > |
|---|
