Sunt un vagabond de noapte blondă.
Hoinăreala-mi roade jar pe gând.
Mai emit tăceri papale-n frondă,
şi-un papirus dezlegat nicicând.
Sunt un vagabond cu vechi petarde.
De un timp, nu mi se-aprind deloc,
nici călcâie, zise că vor arde
veşnic tot în ritmul ăstui joc,
nici idei; timona-mi stă rebelă ―
gri broboadă peste cap de pod ―
sunt un vagabond în trup de velă;
stau chircit la pupa şi înnod
zvonuri noi în buze revanşarde,
rol vânat în strat cu strat de fier.
Sunt un vagabond cu vechi petarde ―
râsul unui veşnic Robespierre...

scris de Petre popa, 17 decembrie, 2009
scris de nusa, 19 decembrie, 2009
este miezul existentei rebele, singura adevarta
scris de Probase..., 21 martie, 2010
scris de Radu Negru, 21 martie, 2010









