Am mai citit poemul acesta undeva, pe internet, - inclusiv comentariile deloc elogioase! - şi mă întreb de ce unii autori ţin cu tot dinadisul să se dea în stambă şi pe aici! Caracteristica principală a poemului este improvizaţia ( ilogică ): " cel măcinat de remuşcări şi de termite" ( de când termitele macină, prietene, iar oamenii măcinaţi trimit "Adio"-uri odioase! odios este să fi sfârtecat de furnici!). La fel, interogaţiile contradictorii: "...Dacă nici moartea nu există..."- " ...Dacă viaţa mai persistă..." ( ori una, ori alta! ). Ca să nu mai vorbim despre "galacticii insipizi" ( e de-ajuns un Twin Peaks! ) de pe facebook sau de la Holywood, ori despre concluzia aiuritoare: "... Şi, Doamne, nu eram amanţi / eu fiind la Huşi, iar tu la Mainz...". Addio odioso, Franz!

Normal ar fi fost să comentezi aici, nu pe adresa mea de e-mail! Iată conţinutul mesajului d-tale:
_______________________________________________________
______
amice, ai toată dragostea mea, îmi plac cei care mă critică,fie ei și
uricioși, mă confunzi, ai citit probabil tot de mine acel text, care
este cum este, scrie dumneata ceva mai bun și am să te laud, critic,
voi, cu flori deșerte, care roade n0au adus... CU pruetenie sinceră,
BMM
_______________________________________________________
_______
Corect ar fi fost :"Critici voi, cu flori deşarte,/ Care roade n-aţi adus -". Fiind vorba despre d-ta, nu de mine, putem concluziona cu aceea prietenie : "E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai de spus..."

- cu aceeaşi...pardon, scuzaţi!