Mi s-a încreţit fruntea aşteptându-te
sub troiene,
înalt ca o arătare solară,
acoperindu-mi inima cu sufletul cald
de care mă prind cu mâinile
şi mă rescriu în cuvinte.

Nu, nu sunt o nălucă, iubite,
am braţele reci,
mă prind de trunchiul verde,
îţi  intru sub piele cu totul.

Mi s-au spuzit buzele de teamă,
sângele îmi alăpta gândul,
răbdarea a îngheţat sub haine.
În jurul gleznelor am înfăşurat pene
să-mi închipui zborul.

Se plimbau prin casă lupii zăpezii
flămânzi, n-au cerut nimic,
se uitau în ochii mei fix
cu o mângâiere sălbatică,
au plecat odată cu noaptea,
tu nu veneai
şi inima se inunda cu maci..

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza