Am tot rătăcit
căutând ceva anume…
Îmi păzeam sufletul
de vulturii înfometaţi,
ca nu cumva
să-mi ciugulească cuvintele
ce aveau să rodească mai târziu.
Ajungând la un capăt de drum,
Dumnezeu m-a oprit,
sărutându-mi fruntea părinteşte.
atunci m-am întors din nou
cu faţa către voi.
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (2)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
nu sunt versuri fabuloase, ci, dincolo de simplitatea oferita, niste trairi dense...
felicitarile mele, incep sa devin fanul tau...