“Cronos”, “time”, “temp”, “timp”, in orice limba ar fi, cu totii suntem ingroziti de el. Fiecare din noi ne-am dorit macar o data ca timpul sa stea in loc, sa ne mai pasuie putin pentru a ne putea bucura din plin de placerea de a fi alaturi de cei apropiati, de prieteni, de a mai invata macar putin penru examenul care bate furios la usa. Doar daca lucrurile ar putea fi atat de simple. De multe ori ne si intrebam: cine e mai “pe fuga”? Timpul sau noi?

In graba noastra de a cuceri lumea uitam de lucrurile care cu adevarat conteaza in existenta noastra. Unii dintre noi punem pret pe lucrurile efemere si materile, iar restul pe lucrurile care cu adevarat conteaza: spiritual nostru si a celor din jur. Am putea afirma ca timpul este acel rau necesar, inodor, incolor, insipid, imperceptibil. Cu toate aceste suntem constienti de exisenta sa prin urmele pe care le lasa: ridurile, din ce in ce mai pronuntate, ce incoltesc pe chipul mamei; fata frumoasa in care s-a transformat persoana iubita; persoana adulta in care, cu greu, ne-am transformat. Timpul nu se limiteaza numai la atat, el punandu-si amprenta mai ales pe mentalitatea noastra. Daca inainte erau la moda fratiile de cruce, cand legaturile de prietenie le invingeau pe cele de sange, astazi lucrurile s-au schimbat in mod dramatic.

Traind intr-o lume a individualistilor, astazi deja numai punem pret pe actul prieteniei. Acesta a devenit intre timp un lucru exagerat, sau utilizand limbajul adolescentin, un lucru “rasuflat”. Ne pierdem in ambitii, in goana dupa pozitii sociale, dupa lucruri volatile, in speranta ca tot ce zboara se si mananca, pentru ca seara cand ajungem acasa sa ne dam seama cat suntem de singuri. Sa nu avem cu cine imparti succesele, insuccesele, sa nu avem cui sa cerem un sfat, sa nu avem cui sa spunem mi-e dor.

Insa nimic nu e atat de negru pe cat pare. Asa ca, inainte de a decide sa stam pentru a mia oara dupa program, mai bine ne gandim de doua ori: Ce e cu adevarat important pentru mine? Niste bani in plus sau o iesire cu fetele? Sunt sigura ca, asa cum si mie imi surade, a doua varianta va incanta mult mai mult.

Multi dintre noi cauta bucurii in lucruri grandioase: masini scumpe, case somptuoase, dar probabil ca nu am aflat ca bucuriile constau in lucruri simple. O carte de la anticariatul de pe colt cumparata cu ultimii bani pentru colegul tau de banca, o floare de la batranelul de peste drum pentru colega ta de birou. Vei vedea ca niciodata banii tai nu au valorat mai mult, si asta pentru ca ai cumparat cele mai sincere zambete.

Un mare filozof spunea ca suntem norocosi daca in viata avem cel mult un prieten. Cred ca suntem de acord cu totii cand spun ca se insela. Avem cu adevarat noroc cand avem cel putin un prieten.

Numai fiti atat de egoisti cu voi si lasati lucrurile materiale pentru cei care nu sunt cu adevarat capabili de simtaminte nobile. Asa ca puneti mana pe telefon si refaceti legaturile cu fostii prieteni pe care timpul, potrivnic, le-a surpat, sau daca sunteti mai norocosi, intariti-le pe cele existente. Veti ramane absolut uimiti cand veti descoperi cator de multe persoane le-a fost dor sa va auda….