Golit pe dinăuntru de ura strânsă-n spate,

Scrîşnind din dinţi în loc de geamăt

Cărarea-ngustă vieţii o tot petreci cu

Mine-alături şi-mi strângi doar

Mâna când eu plâng...

Aseară toţi, cu mic, cu mare,

În jurul părului din faţa casei,

Lumini din ceară am aprins –

Calea să-ţi luminăm, cum altădată

Tată, ne luminai brăduţul la Crăciun...

Duioasă simfonie cu frunze de stejar -

Se leagănă pe note de mi, fa, do, re şi iar

Mi – un plâns ciudat al sufletului naturii,

Un cor de licurici cărare fac prin lume

Cântând icos-uri, la cer să te înalţe...

Golit pe dinăuntru, cu genele uscate,

Duc grea povara Tată – nimeni nu le vede;

Azi, cum altădată tu, din dinţi scrâşnesc,

Nimica să nu pară că-mi sângerează rana

Cu tine alături merg - eu însă te petrec...

TrackBack URI for this entry

Commentarii (4)

Subscribe to this comment's feed

Durerea transformata in poezie
scris de Elena Stan, 27 decembrie, 2011

Ati tors caierul durerii si l-ati transformat in fir al poeziei. Felicitari pentru putere si sensibilitate!

• 
• +0
• 
• 

...
scris de Conţu, 27 decembrie, 2011

Un fir gros, cu multe noduri şi întreruperi, care poate fi orice, dar nu poezie! Vorba d-tale: "...Duc grea povara Tată – nimeni nu le vede..."

• 
• +0
• 
• 

Elena Olariu,
scris de Iordache Cristi, 28 decembrie, 2011

detii unul dintre elementele esentiale in poezie si in orice act creativ; scrii din adancul sufletului. Pentru asta te felicit!
Restul se invata.

• 
• +0
• 
• 

...
scris de ali07, 02 ianuarie, 2012

Mi-a placut poezia. Ai talentul de a scrie intr-un mod foarte sincer si totul pare atat de real, incat parca traiesc si eu experientele tale redate in poezie. Felicitari!

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza