Fă-mă să cred că macii
nu mai sunt un prilej de ispită
atunci când pătrund
prin mîneca evazată a nopţii
şi mă ciupesc uşor de călcâie.

Să nu te mire
că toate ploile vin dinspre mine
şi iarba încolţeşte
la fel de firav
ca dinţii unui copil.

Toate acestea se întâmplă
pentru că un înger mă priveşte
de pe colţul mesei de scris,
în timp ce îşi suflă în degete,
aşteptând să bea din cana mea cu apă.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza